Updated on mai 11, 2017 Ieri, Camera Deputaților a votat modificarea Constituției prin care familia devine o uniune între un bărbat și o femeie și nu între soți cum era până acum. Cu alte cuvinte o familie nu va fi formată dintr-o mamă singură și copil, bunică care crește un nepot, frate care își crește frați mai mici, persoane de același sex.
Pe Facebook, Andreea Petruţ a scris: „Până să plec la facultate am fost și homofobă și rasistă. Capacitatea de a înțelege, accepta și respecta diversitatea lumii în care trăim mi-era limitată de experiența vieții într-un orășel micuț și izolat, fără acces prea multe informații de calitate. Nu mi-e rușine să recunosc asta, așa era mediul în care trăiam și eu eram rezultatul lui.
(foto: Daniel Mîrlea – Nature Photographer)
Abia după mai bine de 1 an la Cluj, după discuții cu profesorii la facultate, după ceva lecturi, după ce am învățat să folosesc internetul și pentru a mă informa și educa, după ce am început să interacționez cu oameni de alte etnii, alte orientări, statut social etc. față de mine, am reușit să-mi dau seama că modul în care mă raportam la cei diferiți de mine era fundamental greșit.
Din perspectiva asta, încerc să îi înțeleg pe mulții dintre actualii susținători ai Coaliției pentru Familie. Nu să fiu de acord cu ei, dar să înțeleg de ce sunt speriați de diversitate. E un cumul de factori care țin de mediul în care trăiesc, de informațiile la care au acces și de experiențele de viață.
De multe ori, când mă enervez auzind păreri aiurea pe subiectul acesta, încerc să mă gândesc că poate dacă nu aș fi plecat la facultate în Cluj acum 8 ani și eu aș fi gândit la fel.
Citeam în studiul IRES din 2015 – Familie şi viaţă de cuplu în România. Percepţii şi reprezentări- că gradul de acceptabilitate a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex este mai mare în rândul tinerilor, a respondenţilor cu studii superioare şi care locuiesc în mediul urban.
Ceea ce m-a făcut să mă întorc cu gândul la o veche constatare. Că e nevoie ca noi să fim mult mai atenți la oamenii din mediul rural sau urbanul mic și către cei care nu au avut șansa de a urma studii superioare sau de a avea acces la anumite tipuri de lecturi sau experințe de viață care să îi ajute să înțeleagă importanța toleranței și acceptarea diversității.
Chiar dacă s-ar renunța la ideea acestui referendum şi am avea legi care să asigure drepturi egale pentru toți, atitudinile lipsite de toleranță ar rămâne înrădăcinate în mulți dintre concetățenii noştri, dacă nu vom reuşi să dezvoltăm politici şi programe prin care toți cetățenii, indiferent de mediu, statut social etc. să înțeleagă contextul social actual.
Inevitabil, dezbaterea actuală ne va împărți din nou în două tabere. Speranța mea e să nu ne punem un văl pe ochi și să nu ne îndreptăm valul de indignare către cei care nu au avut parte de un context de viață care să îi ajute să își asume aceleași valori de viață pe care noi le avem azi”.