Updated on mai 2, 2024 
Ziua Muncii este sinonimă cu ieșitul la iarbă verde și cu grătarele încinse. Pe grătare tronează micii, vedetele incontestabile ale mesei festive. Dar știați că micii pe care îi savurăm astăzi nu respectă rețeta tradițională?
Medicul Alin Popescu trage un semnal de alarmă: micii de azi au pierdut un ingredient esențial, carnea de oaie. Conform tradiției, micii ar trebui să fie preparați din trei tipuri de carne: porc, vită și oaie. Din păcate, oaia a dispărut complet din rețeta modernă a micilor, probabil din motive economice, carnea de oaie fiind mai scumpă.
Dr. Popescu pledează pentru reintroducerea cărnii de oaie în compoziția micilor, argumentând că aceasta le-ar conferi un gust autentic și o valoare nutritivă sporită. El propune chiar o lege care să reglementeze rețeta micilor, impunând un conținut minim de 10% carne de oaie.
„Micii au suferit o transformare incredibilă. Mititeii, de când au fost inventați, trebuie să aibă trei feluri de carne, dar a treia… aproape a dispărut. Aș da o lege să aibă, din nou, trei tipuri de carne. Mă duc la magazin și zic: „vreau orice mititei aveți, dar să aibă măcar 10% oaie”. Și îmi spun: „nu avem, îmi pare rău”, a zis medicul.
„Foarte puțini mici mai sunt în România care să aibă porc, vită și oaie. Eu am prieteni care lucrează în această industrie și vă spun că problema este de preț. Prezența cărnii de oaie în mititel dinamitează prețul. Dar aceasta este compoziția mititelului, conform istoriei: porc, vită și oaie. Înainte, se pare că mititeii erau o mâncare de criză, adică aveai niște resturi și făceai niște mititei din ele. Într-adevăr, procentul de carne de oaie era mereu cel mai mic. Niciodată nu era dominantă în mic”, a zis medicul Alin Ponescu la DC News.
Povestea micului românesc
Povestea micului românesc a început în urmă cu peste 100 de ani, iar de-a lungul timpului preparatul autohton şi-a câştigat popularitatea pe grătarul tuturor românilor. Legenda spune că primul mic a fost mâncat în Centrul Vechi al Capitalei, fiind inventat dintr-o întâmplare.
Povestea micului a început în Bucureşti, în urmă cu mai bine de un secol, atunci când un bucătar iscusit din Capitală, Iordache Ionescu, le pregătea clienţilor săi mai multe preparate la grătar. Cârciumarul Ionescu, aşa cum era cunoscut printre clienţii localului, avea o reţetă excepţională de cârnaţi, renumită în tot oraşul, care a stat la baza micului din zilele noastre, explică istoricul Dan Falcan, potrivit adevarul.ro.
Într-o zi, cârciumarul muncea de zor la cârnaţii pregătiţi la grătar, dar maţele în care învelea carnea tocată s-au terminat. Văzând că cererile la cârnaţi sunt din ce în ce mai multe, Iordache Ionescu a luat o bucată din „aluatul cârnatului“ şi a pus-o pe grătar fără niciun fel de maţ. Primul care a gustat invenţia cârciumarului a rămas impresionat de gustul „mititelui“, iar noul produs s-a transformat în vedeta localului din centrul oraşului.
Încet-încet, pe majoritatea grătarelor din cârciumile şi localurile bucureştene se aflau mititei, iar oamenii păreau fascinaţi de gustul noului produs. „Înainte de al Doilea Război Mondial, la aproape orice colţ de stradă există o bodegă în care se serveau mici“ , povesteşte Dan Falcan.
Moghazehi Mehrzad, unul dintre pasionaţii artei culinare, are o altă părere despre originea micului şi spune că ştie legenda lui Iordache, dar crede că micul nu este un produs tradiţional românesc, ci vine din Turcia de acum 300, 400 de ani. Bărbatul spune că potrivit legendei lui Iordache, micii ar avea o istorie prea scurtă.
Moghazehi povesteşte că micul este de fapt un kebap, preparat cu ajutorul a numeroase condimente şi ierburi aromate. „Din reţeta originală de mici fac parte chimenul şi ienibaharul, condimente folosite foarte des de turci, fiind adaptată de fiecare zonă după gusturile şi obiceiurile culinare“ , precizează acesta.