Updated on ianuarie 29, 2016 Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca a luat o poziție fermă în favoarea predării a unui număr adecvat de ore de istorie în învățământul gimnazial.
Acest mesaj vine în contextul unei îngrijorări profunde a opiniei publice față de „educația morală a elevilor, transmiterea valorilor culturale şi împărtăşirea sensurilor spirituale, în societatea supertehnologizată în care trăim, dominată de valori materiale, de individualism şi mărginire intelectuală.”
În absența unei educații umaniste adecvate, generațiile actuale se
limitează, progresiv, la universul superficial al rețelelor de socializare,
nemaiştiind cum şi de ce să se insereze în universul tradiției şi al culturii, transmit reprezentanții facultății.
Aceștia pledează pentru introducerea a două ore de istorie pe săptămână pe parcursul întregului ciclu gimnazial, „cum s-a practicat decenii la rândul şi cum se mai predă în atâtea țări ale lumii.”
„Elaborarea Planului-cadru pentru învățământul gimnazial reprezintă o bună ocazie pentru identificarea unor soluții de îmbunătățire a situației din şcoala românească. În acest context, suntem preocupați, ca răspuns la cerințele şi problemele actuale ale societății noastre, de locul şi ponderea pe care disciplinele umaniste le vor ocupa în procesul educativ.
Există o îngrijorare profundă, exprimată la nivelul opiniei publice, în ceea ce priveşte educația morală a elevilor, transmiterea valorilor culturale şi împărtăşirea sensurilor spirituale, în societatea supertehnologizată în care trăim, dominată de valori materiale, de individualism şi mărginire intelectuală. Cum vom reuşi să formăm cetățeni responsabili şi implicați, refractari la corupție şi capabili să împingă societatea în direcția unor idealuri superioare, dacă lecțiile fundamentale pe care ni le oferă istoria nu vor fi învățate în mod corespunzător, la vârsta potrivită, pe băncile ciclului gimnazial?
În absența unei educații umaniste adecvate, generațiile actuale se limitează, progresiv, la universul superficial al rețelelor de socializare, nemaiştiind cum şi de ce să se insereze în universul tradiției şi al culturii. În mod inevitabil, matematica, ştiințele naturii sau ale comunicării îi leagă pe copiii noştri tot mai mult de calculator. Dar cine să îi apropie atunci, în aceeaşi măsură, de tradiție, de spiritualitate, de cultură sau de identitatea națională, dacă matematica se predă în patru ore pe săptămână, iar istoria într-una singură? Echilibrul armonios dintre cultură şi tehnică, dintre spirit şi materie, nu poate fi asigurat de un plan-cadru în care aria curriculară „Om şi societate” nu acoperă nici măcar 20% din totalul de ore!
Generațiile formate în acest mod defectuos (şi de care numeroşi istorici, sociologi, teologi şi mai ales părinți dezamăgiți se plâng la unison) riscă să-şi rupă legăturile cu trecutul şi în acest fel să rateze întâlnirea cu viitorul, trăind într-un prezent continuu, dominat de imperativele hedoniste ale lui „aici şi acum”. La ora actuală, copiii noştri sunt tot mai lipsiți de cunoştințele şi practicile intelectuale care le-ar permite să se înscrie în mod conştient pe axa temporală a istoriei, de-a lungul căreia ne-am format, ca oameni şi societate. Iar pentru a-şi forma aceste competențe de bază în materie de alfabetizare istorică, care să îi transforme în oameni orientați în universul culturii şi al valorilor, ei şi profesorii lor au nevoie de un minimum de timp alocat. Istoria nu se poate învăța într-o oră pe săptămână, ca muzica sau desenul (care pot să rodească şi pe alte căi, în afara sălii de clasă, în sufletul creativ al elevului). Este inutil, este ineficient, este o pierdere de timp şi de resurse umane. Dacă nu este predată în condiții decente, timp de 2 ore pe săptămână, pe parcursul întregului ciclu gimnazial, cum s-a practicat decenii la rândul şi cum se mai predă în atâtea țări ale lumii, atunci poate ar fi mai bine să renunțăm la istorie de tot!
Mai mult decât orice altă disciplină socio-umană, Istoria oferă elevilor educație democratică, economică sau interculturală. Ea stimulează spiritul critic, împărtăşirea în comun a valorilor, capacitatea de a compara şi evalua forme diferite de civilizație. Crede cineva că ne putem permite să vitregim studiul istoriei în ziua de astăzi, când trăim amenințarea terorismului islamist, provocarea valurilor migratorii sau şubrezirea încrederii în democrație şi în construcția europeană? Oare cum vor gestiona generațiile următoare probleme de această natură, fără instrumentele intelectuale, axiologice şi emoționale oferite de cunoaşterea istoriei? Cu ajutorul TIC-ului, al ştiințelor naturii, al limbii engleze?
[ads2]
Această luare de poziție nu reprezintă în niciun fel o pledoarie pro domo, în favoarea unor interese particulare, specifice unei discipline sau unui grup profesional. Poziția noastră se fundamentează pe un sentiment profund de responsabilitate, pe care istoricii îl trăiesc mai acut decât alte categorii de intelectuali, în raport cu destinul societății româneşti. Instrumentele de cunoaştere specifice profesiunii noastre ne arată că acest viitor nu va exista, dacă el nu va încorpora într-un mod adecvat trecutul şi tradițiile pe baza cărora România a fost edificată.
În aceste condiții, atragem atenția asupra faptului că tehnicienii şi decidenții care au în grijă elaborarea şi adoptarea acestor planuri poartă pe umerii lor o răspundere uriaşă. Pe termen lung, miza acestor documente este însăşi perpetuarea noastră socială şi culturală. Ca indivizi, pe cont propriu, ne putem descurca şi cu o oră de istorie pe săptămână, sau poate chiar fără niciuna. Dar ca națiune, ca societate coerentă şi conştientă, nu vom supraviețui.” au transmis reprezentanții facultății.