Mathias: „Când am ajuns la Cluj în 1987, încă mai vedeam pe stradă zilnic oameni în opinci….Acum, după 30 ani … orașul care o să seteze inclusiv standardele bunului simț olfactiv în autobuze. Sigur, având în vedere alți opincari. Ioane, Vasile, cu regret: orașu’ aiesta nu mai e așe fain…”

Updated on martie 11, 2019 CTP pregătește amenzi pentru călătorii care vor circula cu haine murdare și urât mirositoare în autobuze, tramvaie și troleibuze. Măsura nu este binevăzută de toți călătorii.

Cei care călătoresc cu mijloacele de transport în comun cu haine murdare sau urât mirositoare pot fi sancționați cu amendă între 100 și 200 lei. La fel, cei care transportă alimente sau materiale cu mirosuri neplăcute care deranjează călătorii vor fi și ei sancționați, informează libertatea.ro, care citează monitorulcj.ro

Pe grupul de Facebook Clujul Civic, Mathias Rex a scris: „Când am ajuns la Cluj în 1987, încă mai vedeam pe stradă zilnic oameni în opinci.
Erau moți și moroșeni care au coborât din munți, cu treabă pe la Cluj – în vizită pe la neamuri, pe la piață, pe la spitale. Intram în vorbă cu ei des, să aflu pe ce văi pot să mă duc la păstrăv.

Mathias: „Când am ajuns la Cluj în 1987, încă mai vedeam pe stradă zilnic oameni în opinci....Acum, după 30 ani ... orașul care o să seteze inclusiv standardele bunului simț olfactiv în autobuze. Sigur, având în vedere alți opincari. Ioane, Vasile, cu regret: orașu’ aiesta nu mai e așe fain...” 1

Ăia cu opincile din gumă de tractor erau mai mult din Maramureș iar moții purtau mai des opinci tradiționale. Talpa opincii a devenit pentru mine un criteriu de profiling.

Traiectoriile opincarilor erau între Gară, Piață, și Centru. Opincarii știau mai puțin rânduiala cu autobuzul în Cluj – bilete, stații, alea alea – așa că de obicei umblau pe jos. Mă durea să-i văd cum încearcă să se facă invizibili, cum sunt timorați de Orașul Domnesc, unde bunul lor simț parcă nu se mai aplica. Mai toți spuneau că au pe cineva la Cluj – de parcă era o dovadă a faptului că orașul îi primește, că și ei au dreptul de-a fi aici, în Oraș.

Dar parcă invers relația funcționa mai adevărat: legătura mea cu Apusenii era tocmai prin acești moți opincari. Prin ei am descoperit locuri ca Măguri Răcătău sau Răchițele. Am fost pe la ei acasă. M-au omenit, i-am mâncat din slană și am dormit în șurile lor.

Ne vorbeam până la miez de noapte – de cele mai multe ori într-un miros compozit de transpirație, fum, pălincă și bălegar, mirosuri pe care apoi le duceam inevitabil acasă – despre ce fain îi la ei și ce fain îi Cluju’. Îi sunt profund recunoscător.

Acum, după 30 ani, mă gândesc ce-o fi făcând copii lui Ioan de la bolda din Râșca, sau nepoții lui Vasile, pădurarul de la Blăjoaia. Oare ce-a purta și în ce-a umbla când vin pe la Cluj, dacă i-aș mai recunoaște pe stradă. În orașul care acum o să seteze inclusiv standardele bunului simț olfactiv în autobuze. Sigur, având în vedere alți opincari.

Ioane, Vasile, cu regret: orașu’ aiesta nu mai e așe fain”.

error: Content is protected !!