„Cum faci să te duci prin Cluj pe bicicletă, cu un copil de aproape șapte ani? Vă cer un sfat. Nu vă cer piste. Nu vă cer să nu mai fie mașini pe trotuare și să se respecte viteza legală. Deci, cum să fac?”

Din păcate problema pistelor de bicilclete nu și-a găsit rezolvarea iar primăria pare neputincioasă. O clujeancă cere sfatul primarului pentra ca băiețelul ei de 7 ani să poată merge în siguranță cu bicicleta.

Pe Facebook,Oana Damian a scris: Domnule primar Emil Boc,
Am o problemă și am nevoie de sfatul dumneavoastră. Ma gândesc că situația e complexă, că nu pot să vă cer soluții, că doar pe astea le cer toți și nu știu cum răspundeți la ele. Poate nu le aveți. Poate că problema nu e în lista priorităților. Dar să vă zic problema. Am un băiețel de aproape șapte ani. Merge pe bicicletă fără roți ajutătoare de la 3 ani. Mi se umfla ficatul de bucurie și mândrie când îl vedeam așa mic și deja pedalând fără sprijin. Știți cum e, că sunteți părinte.

14102891_10205796390544099_5105604724362320714_o

Până în vara asta ne-am descurcat cumva, cum am putut, cu plimbările cu bicicleta. Mai pe ea printre pietonii de pe trotuar cu mine pe picioare sau trotinetă în supraveghere, mai în autobuz când oboseam, cu bicicleta în brațe. Dar în vara asta, Greuceanul nostru temerar și-a strâns bani pentru bicicleta cu roți mai mari, că e băiat mare. Pe asta n-o mai pot urmări în plimbare, n-o mai pot urca în autobuz, iar el se străduiește așa de tare că, din nou, plesnește inima în noi de mândrie. Că noi stăm sus, pe Eftimie Murgu, și copilul urcă aproape tot drumul pe bicicletă. Iar acum, ca să mă pot ține după el, și eu trebuie să fiu pe bicicletă.

Și, vedeți, aici, fix aici e problema. Cum faci să te duci prin Cluj pe bicicletă, cu un copil de aproape șapte ani? Vă cer un sfat. Nu vă cer piste. Nu vă cer să nu mai fie mașini pe trotuare și să se respecte viteza legală. Deci, cum să fac? Nu reușesc să găsesc soluția, și în vara asta am experimentat tot felul de variante.

Să ne ducem pe trotuar? Avem urmatoarele obstacole: pietoni (că și ei se feresc de mașini), mașini staționare (că așa am învățat la școala de șoferi, că parcarea se amenajează, nu se permite), borduri înalte. Din cauza acestoara, plimbarea, sau, mai corect spus, transportul cu bicicleta dintr-un punct în altul al orașului nu mai e pedalat. E mai mult descălecat. Ca la mănăstiri.

Să ne ducem pe stradă? Să fim serioși. Limitarea vitezei la 50 km/h sau pe alocuri la 30 (am văzut la noi în cartier și cu 20 limita) e mai mult așa un fel de test pentru pensionari uncool (așa te prinzi care sunt, când îi vezi că încetinesc). Pot să presupun că majoritatea șoferilor care m-au depășit nu au mers niciodată cu bicicleta.

Aici avem o ramificație a arborelui decizional: dacă ne ducem pe stradă, cum mai văd că fac bicicliștii curajoși (și cum mai fac și eu, când nu am copil lângă mine), unde așez copilul? În fața mea, și îl las să se asigure singur la intersecții și ganguri, sau în spatele meu si sper că nu se dezechilibrează fără să îl văd când trece mașina în viteză prin stânga lui?

Vedeți că nu am luat în calcul opțiunea pistelor pentru bicicliști pentru că nu sunt. Prima pe care o întâlnim când coborâm în oraș de la noi de pe stradă e cea din Cipariu, care se oprește brusc și te lasă să ghicești unde mai găsești. Mai avem apoi un on / off pe variantele paralele Avram Iancu, Eroilor si 21 Decembrie. Din cei 4 km de la noi de acasa până în parcul central, as putea paria pe maxim 1km facilitat de pistă.

Deci, revin. Ce mă sfătuiți să fac? Pe unde să merg? Sau poate că mă sfătuiți să nu merg cu bicicleta. Poate că soluția e: stai doamnă acasă cu copilul, sau du-ți-l în parc cu mașina ca toată lumea care înjură dând ture pe Pavlov, Cișmigiu, Arany Ianos. Poate că nu ne dorim de fapt o capitală europeană pe bune, adică una în care să poți să circuli cu bicicleta ca să arăți că îți pasă de planetă. Ci doar una care să arate european pe facebook.

Aș vrea totuși să vă previn că variantele de sfat care îmi cer mie răbdare, înțelegere, recunoștință pentru câte s-au făcut până acum pentru orașul ăsta, nu intră în categoria așteptarilor mele. Aștept un sfat. Poate chiar bazat pe propria experiență. Pentru că știți, cred că asta ar putea fi o problemă mare: încercarea de a servi un oraș fără a înțelege cum trăiesc locuitorii lui. Sau mai rău, un oraș fără spirit. O capitală europeană care habar nu are să fie capitală europeană decât cu pâine și circ.

Leave a Reply