Avocatul Marius Liviu Harosa, conferențiar universitar la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a încetat din viață la vârsta de 52 de ani. Vestea decesului a fost făcută publică marți, 10 noiembrie, iar colegii săi îl evocă drept un jurist dedicat profesiei și un profesor care a format generații de studenți.
Membru al Baroului Cluj și specialist în drept civil, Harosa a avut o carieră de aproape trei decenii în învățământul universitar și avocatură. Numele său a devenit cunoscut și în afara comunității juridice prin procesele în care a reprezentat organizații și localnici care s-au opus proiectului minier de la Roșia Montană.
Anunțul decesului a fost publicat de Clujust, care a prezentat și un mesaj de adio scris de avocatul Ciprian Păun, coleg și prieten al profesorului.
„Era un om care nu se mulțumea cu jumătate de răspuns”, a scris Ciprian Păun, amintind de exigența profesională a acestuia și de contribuția sa la formarea studenților.
Aproape 30 de ani în avocatură și în învățământul universitar
Originar din Năsăud, Marius Harosa a absolvit Facultatea de Drept a UBB în 1997, ca șef de promoție. În același an a urmat cursuri de drept internațional privat la Academia de Drept Internațional de la Haga.
A obținut titlul de doctor în drept în 2008, la Universitatea Babeș-Bolyai, sub coordonarea profesorului Liviu Pop. Și-a continuat formarea prin stagii de cercetare și studii postdoctorale, inclusiv la instituții academice din Paris.
La Facultatea de Drept din Cluj-Napoca a predat drept civil, drepturile reale, drept canonic și clinică juridică. A publicat lucrări de specialitate, între care volumul „Bunurile temporale ale Bisericii. Regimul juridic al bunurilor aparținând cultelor religioase”, recompensat cu Premiul „Andrei Rădulescu” al Academiei Române.
În paralel, a profesat ca avocat în Baroul Cluj, a făcut parte din Consiliul Baroului și a activat ca arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional.
Implicarea în procesele pentru Roșia Montană
Un capitol distinct al carierei sale a fost reprezentarea juridică a organizațiilor care s-au opus exploatării miniere de la Roșia Montană.
Împreună cu avocatul Dumitru Dobrev, Marius Harosa a lucrat timp de aproximativ două decenii pentru asociațiile implicate în apărarea patrimoniului și a mediului din zonă. Cei doi au participat la peste 50 de procese prin care au fost contestate acte administrative legate de proiectul minier.
Într-un interviu acordat publicației PressOne în martie 2024, Harosa și Dobrev au explicat cum au construit apărarea juridică a organizațiilor de mediu și cum au transmis argumente în cadrul arbitrajului internațional dintre Gabriel Resources și statul român.
Avocații au depus intervenții de tip amicus curiae, aducând în atenția tribunalului argumente privind opoziția comunității locale față de proiect. Ei nu au făcut parte din echipa de avocați angajată de statul român, dar au susținut poziția organizațiilor de mediu în procedura internațională.
În martie 2024, tribunalul arbitral de la Washington a respins pretențiile de despăgubire de aproximativ 6,7 miliarde de dolari formulate împotriva României.
În mesajul său de adio, Ciprian Păun a amintit atât contribuția lui Marius Harosa la această îndelungată dispută juridică, cât și activitatea sa la catedra Facultății de Drept, unde a predat și a publicat lucrări folosite de studenți și practicieni.
”Venea din Năsăud, din acel colț de Ardeal, în care cartea și cuvântul dat au avut întotdeauna greutate. A terminat Dreptul la Babeș-Bolyai în 1997, șef de promoție, a trecut prin Academia de Drept Internațional de la Haga, și-a luat doctoratul în drept civil cu magna cum laude și a mers mai departe cu cercetarea la Paris, la École des Hautes Études en Sciences Sociales. Academia Română i-a acordat Premiul „Andrei Rădulescu”. Par date de CV, dar la el spuneau ceva despre caracter: era un om care nu se mulțumea cu jumătate de răspuns.
Generații întregi de studenți l-au avut profesor de drept civil. Cartea despre drepturile reale principale, scrisă împreună cu profesorul Liviu Pop, a stat ani la rând pe masa juriștilor clujeni, iar studiile lui despre bunurile Bisericii și despre dreptul canonic au deschis un teren pe care puțini au avut răbdarea să-l lucreze. Scria despre posesie, despre uzufruct, despre cartea funciară cu o rigoare care nu-l făcea niciodată arid. A făcut parte din Consiliul Baroului Cluj și a fost arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, iar peste tot a dus același fel de a fi: atent, exigent, greu de clintit atunci când știa că are dreptate.
Pentru cei mulți, numele lui va rămâne legat de Roșia Montană. Mai bine de douăzeci de ani a purtat, dosar după dosar, bătălia juridică împotriva proiectului minier. A câștigat în instanțele românești procese care au arătat ilegalitatea actelor emise și a stat de partea asociațiilor intervenienți în arbitrajul de la Washington. A îndurat presiuni, ironii și insinuări și n-a renunțat. Se descria, cu un zâmbet, drept „un ardelean încăpățânat” și mărturisea că îl roade nedreptatea, că de aceea s-a făcut jurist. Când România a câștigat, iar Roșia Montană a intrat în patrimoniul UNESCO, bucuria lui a fost a celui care știa exact cât a costat drumul.
Dreptul civil ne învață că oamenii trec, dar ce au clădit rămâne înscris și poate fi opus tuturor. Ce a lăsat Marius Harosa, în cărțile lui, în studenții lui și într-un munte salvat din Apuseni, rămâne înscris astfel, opozabil timpului.
Zâmbetul lui larg și căldura sufletului lui vor rămâne alături de noi, la catedră, la Barou și în viață, ca un testament al dragostei lui de viață. A plecat prea repede, după o boală chinuitoare, înainte să apucăm să închidem polemicile și discuțiile începute, dar la timp pentru a sta în lumea celor drepți, pentru că doar Dumnezeu știe când îi este fiecăruia vremea.”, a postat Ciprian Păun.