Momente dramatice s-au petrecut la spitalul din Câmpia Turzii, unde medicii au reușit să salveze viața unui bebeluș adus în stare critică de părinții săi. Copilul era deja vânăt în momentul în care a ajuns la unitatea medicală, iar intervenția rapidă a cadrelor medicale a fost decisivă.
Micuțul a fost adus pe secția de pediatrie într-o stare gravă, care a alarmat imediat personalul medical. Medicii au început imediat procedurile necesare pentru stabilizarea copilului, fiecare minut fiind esențial.
Cadrele medicale au intervenit rapid pentru a-i acorda primul ajutor și pentru a-i stabiliza funcțiile vitale. Situația era una critică, iar medicii au acționat contracronometru pentru a evita o tragedie.
După intervenția echipei medicale, starea bebelușului s-a îmbunătățit, iar copilul a fost stabilizat. Medicii spun că un diagnostic pus la timp și reacția rapidă a echipei au făcut diferența în acest caz.
„Era o gardă de duminică la Spitalul din Câmpia Turzii. Pe Interne se anunța o dimineață liniștită. Dar am fost chemat la Pediatrie.
În cei 20 de ani lucrați la spital, am prins o perioadă în care cineva – la Cluj? la București? – a ajuns la concluzia că orașul Câmpia Turzii nu are dreptul la trei linii de gardă. În consecință, garda de Medicină Internă a fost comasată cu cea de Pediatrie.
Medicii de pe secția de Pediatrie au refuzat categoric să facă gărzi pe Interne. Interniștii au refuzat să facă gărzi la Pediatrie. Așa că s-au făcut echipe mixte: pediatru – internist. Doi medici făceau de gardă pentru o singură plată.
Au existat și excepții. Trei medici au considerat că se pot descurca pe ambele secții. Printre cei trei mă număram și eu. La Pediatrie, copiii vin în general cu boli infecțioase. M-am gândit că, dacă învăț dozele la câteva medicamente, mă pot descurca.
O familie a venit de la țară cu un sugar. Iar sugarul era cianotic – pe românește, era vânăt.
Știți care a fost primul meu gând?
Acest copil va muri aici. Nu am cum să-l trimit la Cluj în starea asta.
Nu avea febră, nu tușea, dar era extrem de cianotic. I-am ascultat plămânii, dar nu am auzit nimic patologic. Copilul avea ceva grav, dar nu știam ce. Nu semăna cu nimic din patologia adultului.
Apoi mi-am amintit de un curs de pediatrie ținut de profesorul Miu, cu zece ani în urmă.
„Dacă vedeți un sugar cu problema asta, nu o să-l uitați niciodată”, spusese atunci domnul profesor.
– Ce îi dați de mâncare copilului?
– Lapte praf.
– Și cu ce apă preparați laptele?
– Cu apă din fântână.
Asta era: intoxicație cu nitriți din apa de fântână.
Tratamentul este cu albastru de metilen sau cu vitamina C intravenos. Nu știu dacă exista albastru de metilen în spital… dar exista vitamina C. Asistenta a prins o venă, am administrat vitamina și, în câteva minute, copilul a revenit la culoarea normală.
Am avut timp să solicit o ambulanță pentru a-l trimite la Clinica de Pediatrie pentru investigații suplimentare.
Am avut noroc… copilul putea să moară.
Astăzi nu aș mai accepta să fac gărzi în asemenea condiții. Și nimeni nu ar trebui să oblige medicii să facă astfel de gărzi.
Dar soluția nu este nici desființarea gărzilor din orașele mici și trimiterea tuturor pacienților spre spitalele județene. Uneori, într-un spital mic, diferența dintre viață și moarte este doar faptul că există un medic de gardă”, a scris medicul Lehel Csergo.