Updated on mai 22, 2024 
(Foto pe-harta.ro)
Ascunsă în inima Transilvaniei, Grădina Zmeilor dezvăluie o lume magică sculptată de forțele naturii de-a lungul mileniilor. Aici, vizitatorii sunt întâmpinați de un peisaj dramatic format din stânci bizare, turnuri și coloane, modelate de eroziune eoliană și pluvială într-o varietate uimitoare de forme.
Declarată arie protejată de interes național, Grădina Zmeilor se întinde pe o suprafață de 2 hectare în bazinul Almasului, la doar 9 km de Jibou. Accesul facil de pe drumul național DN1G Huedin-Var face ca această rezervație geologică să fie o destinație ideală pentru o escapadă de o zi din Cluj (71 km).
O plimbare prin Grădina Zmeilor este o experiență de neuitat pentru cei pasionați de natură, istorie și legende. Traseul prin rezervație durează aproximativ 3 ore și oferă priveliști uimitoare ale formațiunilor stâncoase din diverse unghiuri. Vizitatorii sunt rugați să respecte frumusețea naturală a locului și să nu lase urme în urma lor.
Peisajul unic al Grădinii Zmeilor este rezultatul acțiunii apei și a vântului care au modelat conglomeratele și gresiile din zonă de-a lungul timpului. Blocuri masive de piatră, turnuri înalte și coloane delicate se ridică din pământ, creând un spectacol geologic cu adevărat memorabil. Două dintre cele mai spectaculoase formațiuni stâncoase sunt Zmeul și Zmeoaica, care au dat și numele rezervației.
”În partea cea mai vestică a grădinii, mai mari, separate una de alta, sunt două stânci gemene. Sunt Zmeul şi Zmeoaica. Se spunea că pe aceste pietroaie se opreau zmeii să se odihnească atunci când mergeau după sare la Dej”, spune Alexandru Moşuţ, fost profesor de matematică şi un împătimit cunoscător al istoriei locale, pentru Adevarul.
O altă legendă spune că zona era casa unor zmei care furau fetele oamenilor. Într-o zi, unul dintre ei a furat soarele de pe cer, însă un voinic a decis să îi înfrunte. După ce l-a învins, a găsit soarele şi l-a aruncat sus pe cer. Ceilalţi zmei au venit să îl ajute,dar au fost orbiţi de strălucirea neaşteptată. În acelaşi timp, una dintre fetele eliberate a rostit asupra lor o vrajă, iar zmeii au rămas acolo, transformaţi în stane de piatră.
De Grădina Zmeilor se leagă şi o altă legendă, a fetei Cătanii. ”La noi, cătane li se spune la femeile mai rele – li se spune aşa pentru că sunt autoritare şi au pretenţii de comandant. Legenda spune că, o astfel de femeia avea o fată, care s-a îndrăgostit, împotriva voinţei mamei sale, de un soldat. Cum fata nu a renunţat la iubirea pentru tânărul militar, mama – cătană a blestemat-o să se transforme în stană de piatră”, povesteşte profesorul. Stânca – spune localnicul – putea fi văzute între celelalte stânci din rezervaţie până în urmă cu câţiva ani, când a fost doborâtă de procesele erozionale.
”Mai sunt şi alte legende născute acolo, în grădină. Îmi amintesc de una, pe care mi-a spus-o în anii 70 un cioban, care povestea că pe peretele stâncos din care s-au desprins stâncile curgeau şiroaie de apă roşiatică. Li se spuneau ”Sângele ţigănaşului frumos”. Se pare că un tânăr ţigan s-ar fi împuşcat acolo cu o armă găsită în vechea mine. Fugea, pare-se, de poliţie şi, decât să fie prins, a preferat să îşi ia viaţa”, precizează el.
Profesorul spune că zona se numeşte ”Grădina Zmeilor” numai de prin anii 70 încoace. ”Până atunci s-a numit Dumbrava, că era o zonă împădurită, sau Chieturi, pentru că acolo se încheia pădurea”, explică profesorul.