Fotograful Szabó Tamás, unul dintre cei care au documentat în imagini transformările Clujului și viața culturală a orașului timp de peste șase decenii, a murit marți, 22 septembrie, la vârsta de 93 de ani. A lucrat pentru instituții precum Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Teatrul Național și Biblioteca Academiei, iar fotografiile sale au apărut în numeroase ziare, reviste și volume.
Născut la 18 februarie 1933, la Arad, Szabó Tamás provenea dintr-o familie în care fotografia era deja o meserie: tatăl său, Sándor Szabó, era fotograf. Și-a legat însă cea mai mare parte a vieții profesionale de Cluj, unde a început să lucreze în 1951, la Tehnocin – Tehnica Cinematografică. Din 1953 participa deja la expoziții de fotografie din țară și din străinătate.
În 1955 a început să lucreze la laboratorul de film și fotografie al Universității Bolyai, iar din 1961 imaginile sale au fost publicate în numeroase ziare și reviste ale vremii, între care Făclia, Tribuna, Steaua, Scânteia Tineretului, Igazság și Korunk.
Peste trei decenii la Muzeul Etnografic
Una dintre cele mai lungi perioade ale carierei sale a fost legată de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, unde a lucrat ca fotograf între 1962 și 1995. Activitatea sa a însemnat nu doar fotografie de presă sau de oraș, ci și documentarea patrimoniului, a vieții rurale și a obiectelor din colecțiile muzeale.
Între 1970 și 1973 a colaborat cu Televiziunea Română din Cluj, iar timp de un deceniu, între 1980 și 1990, a fost fotograful Teatrului Național din Cluj-Napoca. După plecarea de la Muzeul Etnografic a continuat să lucreze, până în 2007, la Biblioteca Academiei Române din Cluj.
În 1978, Federația Internațională de Artă Fotografică i-a acordat distincția AFIAP – Artist FIAP, după ce devenise membru al asociației fotografilor din România încă din 1965.
Szabó Tamás a fotografiat Clujul de la nivelul străzii, din instituțiile sale culturale și chiar din aer. Într-un interviu din 2014 povestea că realizase mii de imagini ale orașului și că fotografia îl însoțise practic permanent de-a lungul vieții.
A semnat sau a contribuit la mai multe albume dedicate Clujului și artei locale, între care „Cluj-Napoca. Un oraș în mișcare”, „Vârsta de Fier. Cluj-Napoca și ornamentele sale neștiute”, „Plasticieni clujeni” și „Strada. Cluj-Napoca”. A ilustrat, de asemenea, peste 150 de volume.
Arhiva sa fotografică rămâne o mărturie vizuală a mai multor perioade prin care a trecut Clujul, de la orașul anilor ’50 și ’60 până la transformările de după 1990.