Updated on ianuarie 27, 2015 La 25 de ani de la căderea comunismului Cluj-Napoca a devenit oraş al cărui brand sunt tinerii. Datorită lor în 2015, localitatea este Capitala Europeană a Tineretului şi a fost numită de Paris Match „Silicon Valley al Europei“. Înainte de 1989, Cluj-Napoca un oraş cenuşiu, unde la ora 22.00 se dădea stingerea, iar cuvântul de ordine era „facem rost”.
Clujul este oraşul care adună tinerii la un loc, fie că vorbim de universităţi , fie de un pol al IT-ului care, datorită ultimelor investiţii, i-a făcut pe străini să vadă oraşul drept un Silicon Valley al Europei, fie de zecile de festivaluri care vor fi şi mai numeroase anul acesta când oraşul este Capitală Europeană a Tineretului. Peste 1500 de evenimente vor ţine treaz Clujul.
În urmă cu 25 de ani, Clujul era „o altă lume, mai cenuşie”, povesteşte pentru „Adevărul” Ucu Bodiceanu, preşedintele Asociaţiei „Clujul de altădată”.
”Oamenii erau preocupaţi pentru asigurarea zilei de mâine. La magazin trebuia să mergi cu cartelă. Multe lucruri care ni se par acum normale nu se găseau, dar se putea face rost. Cuvântul de ordine era <>. Trebuia să ai multe relaţii, la magazin, la restaurant peste tot”.
Un articol vestimentar precum blugii era obiect de contrabandă.
„Moda nu se poate compara cu ce este acuma. De exemplu, nu prea erau blugi, dar se putea face rost. Eu am avut blugi când eram tânăr, am dat pe o pereche 1.000 lei –cam cât un slariu de atunci, şi am spus şi mulţumesc frumos. Blugii erau doar originali Lee, Wrangler, Levis, nu erau aduşi din Turcia sau din China ca acum.
Am avut şi adidaşi originali, dar eu eram mai descurcăreţ, mă îmbrăcam bine. De asemenea, se făceau haine foarte mult la croitor.
În magazine, moda era destul de seacă, dar la croitor se făceau până şi cămăşi. Adevărul este că acuma în magzine găseşti foarte multe cârpe.
Pe de altă parte, oamenii nu se îmbrăcau aşa sport ca acum. Existau şi costume frumoase de la fabrica Flacăra, care atunci exporta foarte mult. Totuşi, trebuia să ai o relaţie pentru a-ţi cumpăra un costum bun”, explică Bodiceanu.
El îşi aminteşte că la cafenele se servea celebrul ”nechezol”. În anii 80, din cauza reducerii drastice a importurilor foarte puţină cafea ajungea în România.
Soluţia găsită a fost cafeaua cu înlocuitori care conţinea doar 20% cafea şi restul de 80% înlocuitori, cele mai cunoscute fiind năutul şi ovăzul, acesta din urmă fiind folosit şi ca furaj pentru cai.
„Nu pot zice că era rea cafeaua nechezol pentru că eu nu sunt pretenţios la cafea. Se putea găsi pe sub mână şi cafea bună. Şi ţigări bune se găseau. Erau nişte bişniţari în faţă la Sora (magazin celebru din centrul oraşului-nr). Când aveai nevoie să mergi la un medic să duci, găseai acolo”, povesteşte Bodiceanu.
În ceea ce priveşte timpul liber situaţia era total schimbată faţă de ce se întâmplă astăzi. „Oamenii nu se uitau la TV pentru că nu aveau la ce. În timp liber se citea foarte mult. A fost un ministru de externe foarte bun Ştefan Andrei care i-a spus lui Ceauşescu să mai dea drumul la programele Tv, pentru că şi aşa toată lumea se uită la bulgari. Atunci, Ceauşescu – Educaţie nu se face la televizor, ci cu cartea în mână. Nu prea se găseau cărţi bune, dar toată lumea îşi făcea bibliotecă. Se făcea rost. Acum văd că fabricile de mobilă nu mai produc biblioteci pentru cărţi. Sunt nişte rafturi pentru CD-uri”, rememorează Bodiceanu.