Updated on februarie 1, 2019 O mamă din Iași povestește pe Facebook experiențele pe care le are în Cluj, la spital, cu copilul.
Oana Vasiliu a scris pe Facebook: „Am stat internată cu Roni în spitalul de neurologie pediatrică la Cluj, dar vă povestesc mai multe despre asta când îmi revin nițel.
În salon aveam și două fetițe cu autism pe care le-am îndrăgit mult.
Roni, un băiat glumeț și carismatic și-a făcut prieteni peste tot.
Nu vă mai spun că o fetiță a plâns când a plecat.
Și într-o seară, când nu mai puteam de la atâtea țipete de copii, am ieșit și eu în curte.
Și cum stăteam la aer, apare un domn care șușotea nu știu ce pe-acolo. Îmi zice printre altele că e portarul și fochistul și câte și mai câte.
Mă întreabă și cum mă numesc.
Așa suspect mi s-a părut!
De mult nu m-a mai întrebat cineva așa ceva.
Cum eram învățată cu țipete în jur, încep și eu să țip.
-Dar ce aveți toți prin Cluj de vorbiți așa încet? Vorbește, domnule mai tare.
Aveam un țicnal, că nici eu nu mă recunoșteam.
Am băgat omul în boale la propriu, de-a fugit prin spatele clădirii.
Mai ales că l-am întrebat de ce nu are uniformă de portar sau așa ceva.
Și de unde știu că nu e vre-un scăpat de închisoare de-a lui Tâlhărel.
Apoi am aflat că era chiar portarul și că într-adevăr vorbește foarte încet și e timid.
În fine. După episodul ăsta, sigur nu o să devină mai îndrăzneț.
PS. Aici mi se pare că femeile vorbesc mult mai mult decât moldovencele, iar bărbații foarte încet și lent. Parcă în reluare.
Sau am surzit eu între timp.
Mai rămân o zi la Cluj. Sunt cu toți balaurii mei drăgălași aici. Numai Pepa a rămas în Iași.”