Updated on ianuarie 26, 2016 Jurnalul Național a publicat astăzi un articol în care face o radiografie a retrocedărilor din Cluj. O idee reiese din articol: o parte din clădiri retrocedate au fost publice, construite și din taxele plătite de români. Atunci de ce s-au retrocedat?
În continuare aveți câteva fragmente din articolul postat pe Jurnalul Național: Dacă privești de sus centrul istoric al Clujului, vezi cum retrocedările fără cap au făcut ca statul român să fie chiriaș în unul din cele mai mari orașe din Transilvania.
Clădire lângă clădire, monument lângă monument au fost date fără discernământ oricui s-a trezit să le ceară. Fără să conteze că acele imobile sunt instituții publice sau monumente cu o valoare istorică enormă. Și, ca și cum n-ar fi de-ajuns, pentru multe astfel de clădiri înstrăinate, același stat român a ajuns să plătească chirie noilor proprietari, ca să își poată desfășura activitatea.
În cifre, situația se traduce astfel: la Cluj au fost retrocedate 56 de școli și instituții publice pentru care statul plătește anual 1.300. 000 de lei anual. „Mi se pare cel mai tare că plătim 267.000 de lei pe an la Eparhia Reformată din Ardeal ca să funcționeze în incinta ei Colegiul Reformat.
Deci luăm din buzunarul public, ca să băgăm tot în buzunarul comunității care e proprietara imobilului. La fel e și la liceele Bathory și Brassai,” explică paradoxul purtătorul de cuvânt al Primăriei Cluj, Oana Buzatu. Apoi ne arată o listă a clădirilor retrocedate, cele mai multe cultelor religioase.
„Plătim niște sume de te doare mintea pe chirii. Așa că stau și mă întreb: unde-i mărinimia creștină, unde-i dragostea față de aproape? Toate ca toate până la bani…” trage singură concluzia.
„Sunt licee din care elevii români au fost scoși și mutați în clădiri la periferia orașului. Practic, se reinstaurează vechea constituție medievală, când românii nu aveau acces în centrul orașului”, spune revoltat istoricul Vasile Lechințan că nu am învățat nimic din istorie.
[ads2]
Dar există și „băieți deștepți” ai retrocedărilor, care au profitat de slăbi-ciunea statului român și au cerut nepermis și nemeritat de mult. Și încă mai cer.
Unii dintre acești băieți deștepți poartă numele de Statusul Romano-Catolic, o fundație formată din fețe bisericești și laici în subordinea Bisericii Romano-Catolice de Alba Iulia, cu o listă impresionantă de solicitări. Pe lista Statusului se află și Liceul Piarist din Cluj, o clădire de referință în centrul orașului. „Aici au învățat marile personalități ale trecutului nostru românesc, începând de la Micu Klein, Petru Maior, Șincai, Avram Iancu. Nu poți da niște clădiri care reprezintă ceva pentru țara noastră”, spune istoricul Lechințan.
„Atât Statusul Romano-Catolic, cât și Arhiepiscopia de Alba Iulia nu au motive să solicite unele clădiri. Ele au fost făcute din fonduri publice, inclusiv din impozitele românilor majoritari din Transilvania”, spune Lechințan.
Chiar pe frontispiciul Liceului Piarist apare o inscripție în limba latină care atestă faptul că imobilul a fost ridicat din fonduri publice. Scrie: liceu regesc ridicat din fonduri publice. Este o informație care ar putea schimba valul de retrocedări din Ardeal, dar nimănui nu-i pasă. În Arhivele Naționale, unde istoricul ne duce pentru a ne arăta documente prăfuite de vreme, se întărește acest adevăr. Aici, pe mai multe rafturi, sunt cataloagele Liceului Piarist pe care scrie negru pe alb că acest colegiu a fost unul de stat. Istoricul deschide la întâmplare un catastif și pentru câteva secunde rămâne mut de uimire. Pe pagina respectivă găsește notat numele elevului Gheorghe Lazăr, fondatorul învățământului în limba română.
„Întâmplător, am dat peste acest mare om. Dar aici au mai învățat și alți români de marcă, cei din marea generație de la 1848, cei din Școala Ardeleană. Cum să retrocedezi o clădire atât de importantă și pentru noi?” Dacă ar fi fost interesate, comisiile de retrocedare și instanțele care au dat înapoi clădiri cu nemiluita ar fi putut găsi aceste dovezi ce ar împuțina dramatic pretențiile de retrocedare ale cultelor.
Avocatul Komaromi, cel care apără poziția Episcopiei Romano-Catolice, spune că Arhiepiscopia a avut și 70 de procese de retrocedare pe rol în același timp. A pierdut doar de câteva ori.