Numele Cluj-Napoca, folosit astăzi în toate documentele oficiale, a fost decis în octombrie 1974, într-o ședință a conducerii Partidului Comunist, la insistențele lui Nicolae Ceaușescu. Discuția a avut loc cu o zi înaintea festivităților organizate în oraș și s-a încheiat cu aprobarea unanimă a propunerii, deși mai mulți participanți puseseră la îndoială oportunitatea schimbării.
Stenograma ședinței din 15 octombrie arată că Ceaușescu voia să adauge numele antic Napoca pentru a marca 1.850 de ani de la ridicarea așezării romane la rang de municipiu. Argumentul său era că Napoca fusese inițial o denumire dacică, păstrată ulterior de romani, însă explicația nu i-a convins pe toți cei prezenți.
Leonte Răutu, unul dintre ideologii regimului, a susținut că denumirea fusese dată de romani. Elena Ceaușescu a exprimat aceeași îndoială, iar premierul Manea Mănescu a amintit că aceasta era și explicația istorică pe care o cunoștea.
Nicolae Ceaușescu nu și-a schimbat poziția. „După datele date de istorici mi s-a spus că este o denumire dacă, iar romanii au păstrat-o. Deci, propunem o denumire dacă şi una romană. Asta reaminteşte că acum 2000 de ani acolo a existat o civilizaţie şi nu a fost adusă de vânt”, afirma Nicolae Ceaușescu, potrivit Adevarul.
Cu doi ani mai devreme, tot la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, municipiul Turnu Severin fusese redenumit Drobeta-Turnu Severin, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 197 din 15 mai 1972. Schimbarea denumirii orașului a fost invocată și în discuțiile din 1974 privind redenumirea Clujului, liderul comunist susținând că ambele nume antice aveau origini dacice.
„Aşa cum Drobeta nu este romană, nici Napoca nu este romană”, afirma Nicolae Ceaușescu, potrivit stenogramei ședinței din 15 octombrie 1974.
Discuția a continuat cu întrebări despre utilitatea adăugării unui al doilea nume. Răutu a invocat exemplul Parisului, care nu a păstrat în denumirea modernă numele antic Lutetia. Ceaușescu i-a răspuns prin comparația cu Budapesta, iar Elena Ceaușescu a remarcat că schimbarea nu aduce prea multe avantaje.
În cele din urmă, liderul PCR a închis dezbaterea, iar propunerea a fost acceptată de toți participanții.
„Cu prilejul aniversării a 1850 de ani de la ridicarea așezării Napoca la rangul de municipiu și de capitală a Daciei Porolissensis. Pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări — mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri — Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează: Articol unic. — Începând cu data prezentului decret, la denumirea municipiului Cluj se va adăuga străvechea denumire Napoca, urmând a se numi municipiul Cluj-Napoca”, se arăta în Decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, prin care orașul primea oficial numele Cluj-Napoca.
Numele orașului a fost schimbat oficial a doua zi
La 16 octombrie 1974, Consiliul de Stat a emis Decretul nr. 194, prin care municipiul Cluj a devenit Cluj-Napoca. Documentul justifica decizia prin dorința de a păstra denumirea așezării antice și de a evidenția vechimea locuirii pe acest teritoriu.
Schimbarea a fost prezentată în cadrul unei mari manifestații organizate în Piața Mihai Viteazu, la care au participat Nicolae și Elena Ceaușescu.
Presa comunistă relata atunci că peste 100.000 de oameni au luat parte la festivități, prezentând adăugarea numelui Napoca drept un eveniment istoric și o expresie a mândriei naționale. Cifra aparține relatărilor oficiale ale epocii.
Aniversarea de 1.850 de ani pornea de la datarea ridicării Napocii la rang de municipiu în anul 124, în timpul împăratului Hadrian. Istoricii au arătat ulterior că această datare exactă nu este susținută de dovezi suficient de solide.
Existența orașului roman Napoca este însă bine documentată arheologic. Numele apare în izvoare antice, iar o bornă descoperită la Aiton atestă construirea unui drum roman în anii 107–108.
Clujul medieval s-a dezvoltat pe locul vechii așezări, dar a purtat alte denumiri. În documentele medievale apare numele Clus, iar orașul era cunoscut și ca Kolozsvár în maghiară și Klausenburg în germană.
De ce a vrut Ceaușescu numele Napoca
Decizia din 1974 făcea parte dintr-o perioadă în care regimul comunist punea tot mai mult accent pe trecutul dacic și pe continuitatea istorică a românilor.
Cu doi ani înainte, Ceaușescu susținuse o schimbare asemănătoare: Turnu Severin devenise Drobeta-Turnu Severin, printr-un decret din 15 mai 1972.
Istoricul clujean Tudor Sălăgean a explicat, într-o analiză publicată de Ziua de Cluj, că adăugarea numelui Napoca a fost promovată și de reprezentanți ai mediului academic. El a criticat însă faptul că decizia nu fusese precedată de consultarea locuitorilor.
După căderea comunismului, denumirea orașului a revenit periodic în dezbaterea publică. În 2014, un grup de inițiativă a început să strângă semnături pentru revenirea la numele Cluj, considerând modificarea din 1974 o decizie impusă de regimul comunist.
Inițiativa nu a schimbat denumirea oficială. La 52 de ani de la decretul semnat de Nicolae Ceaușescu, orașul continuă să poarte numele Cluj-Napoca.