În urmă cu 16 ani, Lusiana Drăgușin ajungea într-o școală din județul Olt în care condițiile erau atât de proaste, încât primele luni le-a petrecut gândindu-se să renunțe. Astăzi, conduce aceeași școală, renovată din temelii, iar părinți din comunele vecine își aduc copiii să învețe acolo.
Profesoara parcurge zilnic peste 130 de kilometri, dus-întors, între Slatina și Făgețelu, o comună cu aproximativ 1.000 de locuitori. Școala are acum aproape 80 de elevi și preșcolari, un număr aproape dublu față de anii trecuți, într-o perioadă în care multe unități rurale pierd copii.
Lusiana Drăgușin, profesoară de limba română și engleză, a lucrat inițial în turism. A intrat în învățământ în urmă cu aproape două decenii, iar după câțiva ani petrecuți în grădinițele din Slatina a ajuns profesoară suplinitoare la Făgețelu.
Primul contact cu școala a fost descurajant. Clădirea era degradată, mobilierul învechit, iar pe pereți încă se găseau imagini din perioada comunistă. A povestit pentru Adevărul că, în primele trei luni, a plâns aproape zilnic.
A rămas însă, sprijinită de directorul de atunci, care i-a permis să înceapă renovarea sălilor de clasă. La început a reparat mobilierul, a zugrăvit și a lucrat alături de părinți. Din 2017, când a devenit directoare, a început să caute finanțări și să implice asociații și administrația locală în modernizarea întregii școli.
Astăzi, clădirea are mobilier nou, grupuri sanitare interioare și un teren de sport cu suprafață sintetică. Schimbările au atras inclusiv familii din Topana și din alte localități apropiate, care au ales să își înscrie copiii la Făgețelu.
„Când m-am dus la școala aceasta, era o școală-ruină. Eu trei luni am stat acolo în depresie, plângând în fiecare zi și întrebându-mă ce caut acolo. Încă erau pe pereți poze cu Ceaușescu și cu șoimii patriei. Deplorabil. (…) Acum este o școală renovată total, cu teren de sport sintetic așa cum au școlile din oraș, cu toaletele în interior, mobilier nou și cu numărul aproape dublat de elevi. Nu există nicio rețetă. Există multă muncă, implicare, sacrificiu și dragoste pentru munca ta”, a explicat Lusiana Drăgușin.
Școala s-a schimbat, dar problemele învățământului rural au rămas
Dincolo de renovări, directoarea spune că există dificultăți pe care nici implicarea profesorilor, nici donațiile nu le pot rezolva.
Școala nu are secretar, contabil sau informatician, astfel că o parte dintre atribuțiile administrative trebuie preluate de personalul didactic. Profesorii fac naveta, unii predau în mai multe unități, iar clasele cu efective mici funcționează în regim simultan.
Asta înseamnă că un profesor trebuie să predea, în aceeași oră, unor copii din ani de studiu diferiți. Lusiana Drăgușin consideră că elevii pierd astfel o parte importantă din timpul de învățare și cere reguli pedagogice adaptate acestui sistem, nu doar norme privind organizarea claselor.
Există și problema transportului. Directoarea a povestit că, într-un an în care școala nu a avut microbuz, soțul său o ducea la serviciu, iar pe traseu luau și copii care altfel nu aveau cum să ajungă la cursuri. Între timp și-a obținut permisul de conducere și face singură naveta, plecând de acasă în jurul orei 6:30.
Eforturile sale au atras și atenția organizațiilor din educație. În iulie 2026, Lusiana Drăgușin s-a numărat printre cei 20 de finaliști naționali ai campaniei „Liga Profesorilor Excepționali”, organizată de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României. A ajuns și în etapa regională a Galei Premiilor pentru Directorii Anului, organizată de Asociația pentru Valori în Educație.
Pentru directoare, una dintre cele mai importante realizări nu ține însă de premii sau de aspectul școlii. Spune că, de mai bine de zece ani, toți absolvenții clasei a VIII-a au continuat studiile la liceu sau în învățământul profesional.
Uneori, asta presupune să discute îndelung cu părinții care nu își permit cheltuielile pentru continuarea școlii și să caute variante de cazare ori sprijin financiar pentru copii.
Întrebată de ce continuă să facă naveta după atâția ani, profesoara a răspuns simplu: „Copiii mă țin”.