Updated on februarie 14, 2024 
Orașul Cluj Napoca a evoluat de-a lungul timpului, experimentând schimbări semnificative. Schimbări au existat dea lungul timpului și în ce privește numele său. Adăugarea numelui “Napoca” în 1974 a fost un moment marcant în evoluția sa.
Într-o postare ironică, jurnalistul Lucian Mindruta se întreabă câți romani, nu români, mai trăiesc în Cluj Napoca, făcând referire la partea romană a numelui.
„Sunt curios cati latini – romani deci, nu români – mai sunt in Cluj. Pare cea mai importanta minoritate din oras, odata ce au dreptul la denumire bilingva chiar la intrare, cum vii pe Feleac. Se vede de la distanta “Napocensis”, ca e mai mare decat toate celelalte!
Mi-e si teama sa intru in magazin si sa cer paine in română, daca imi raspunde doamna in latina cu “Non loquimur!”?”, a scris Lucian Mindruta pe Facebook.
Până în 16 octombrie 1974 oraşului i se spunea doar Cluj. Atunci însă, printr-un decret al Consiliului de Stat, fostul dictator Nicolae Ceauşescu a atribuit oraşului şi denumirea sa latină – Napoca.
Numele “Cluj” are rădăcini în epoca medievală și este derivat din cuvântul german “Klausenburg” sau maghiarul “Kolozsvár”, ambele semnificând “Castelul lui Clus”. Aceasta se referă la cetatea medievală care a jucat un rol important în dezvoltarea orașului. În timp, denumirea a evoluat către “Cluj”, reflectând influențele culturale și lingvistice din diversele comunități care au locuit în zonă.
În anul 1974, autoritățile comuniste au decis să adauge “Napoca” la numele orașului, iar Cluj a devenit astfel Cluj-Napoca. Această schimbare a fost parte a unei serii de modificări ale denumirilor orașelor și regiunilor din perioada respectivă. Adăugarea numelui “Napoca” a avut ca scop afirmarea unei identități naționale și un simbol al istoriei românești.
Istoricul Cezar Petre Buiumaci a transcris discuţia înregistrată în care Nicolae Ceauşescu propunea schimbarea denumirii localităţii. Discuţia lui Ceauşescu cu Comitetul Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român a avut loc în 15 octombrie 1974 şi, în ziua imediat următoare, în Monitorul Oficial era publicat deja decretul în acest sens, scrie Ziua de Cluj.
Iată cum argumenta Nicolae Ceauşescu această modificare în cadrul discuţiilor şedinţei:
„Tovarăşi, Clujul sărbătoreşte 1850 de ani de la proclamarea sa ca municipiu. Mâine (16 Octombrie) vrem să facem acolo o festivitate şi este bine, cu această ocazie, să-i adăugăm şi denumirea de Napoca şi atunci se va numi Cluj-Napoca. Ce părere aveţi?
Tov. Emil Drăgănescu: Este bine.
Tov. Nicolae Ceauşescu: După cum se ştie, Napoca este o denumire dacă.
Tov. Leonte Răutu: Este o denumire dată de romani, de legiunile romane.
Tov. Nicolae Ceauşescu: După datele pe care le-am primit eu reiese că Napoca este o denumire dacă. După datele date de istorici mi s-a spus că este o denumire dacă, iar romanii au păstrat-o. Deci, propunem o denumire dacă şi una romană.
Tov. Elena Ceauşescu: Nu este mai bine să nu legăm:Cluj-Napoca? Şi mie mi se pare că este o denumire romană; să nu fie amândouă romane.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Indiferent dacă este romană, tot îi dăm această denumire.
Tov. Manea Mănescu: Până acum noi ştiam că Napoca este o denumire dată Clujului de romani.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Aşa cum Drobeta nu este romană, nici Napoca nu este romană. În timpul dacilor – aşa se spune în documentul care îl am eu – aşezarea Napoca îşi păstrează acelaşi nume şi în timpul stăpânirii romane şi în anul 124 Napoca este declarat municipiu de către împăratul Hadrian, şi alături de această localitate a fost un sat populat de romani care i-au dat numele latin Clusum. Aşa sunt cel puţin datele istoricilor; dacă voi le-ati copiat bine?
Tov. Ştefan Bîrlea: Cu siguranţă.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Aşa că păstrăm denumirea de Cluj, care era dată de romani şi denumirea veche, Napoca, care este dacă.
Tov. Leonte Răutu: Nu îmi dau seama ce câştigam dând această denumire. Şi Parisul înainte s-a numit Luteţia şi nu i s-a dat şi această denumire.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Buda şi Pesta nu este la fel?
Tov. Leonte Răutu: Au fost două oraşe.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Oamenii o vor.
Tov. Elena Ceauşescu: Mult nu câştigăm.
Tov. Leonte Răutu: Să nu mai vină şi alţii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu este o regulă.
Tov. Constantin Băbălău: Drobeta – de exemplu – a intrat foarte repede în vocabularul oamenilor.
Tov. Emil Drăgănescu: Să fim de acord.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci, să-i spunem Cluj-Napoca.
Tov. Maxim Berghianu: Au şi Hotelul Napoca.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Asta reaminteşte că acum 2000 de ani acolo a existat o civilizaţie şi nu a fost adusă de vânt.
Tov. Emil Drăgănescu: Are o semnificaţie deosebită.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Ce spuneţi, sunteţi de acord?
Tov. Emil Drăgănescu: Este foarte bine.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci rămâne aşa:Cluj-Napoca. Sunteţi de acord?
(Toţi tovarăşii sunt de acord).