Updated on mai 20, 2016 O întâlnire cu un șarpe nu este ceva ce ni se întâmplă des în viață mai ales dacă nu obișnuim să ieșim în natură foarte des, dar acest lucru se poate întâmpla chiar și în oraș, la o plimbare pe malul Someșului.
Ce facem atunci când întâlnim un șarpe? La această întrebare răspunde Gianluca D`Amico, cercetător la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca, într-un interviu pentru adevarul.ro
”Când omul se întâlneşte cu şarpele, acesta din urmă are, de cele mai multe ori, de pierdut”, explică specialistul.
La oraş, românii ”convieţuiesc” cu specii cum ar fi şarpele alun, şarpele de casa sau cel de apă, întâlnit şi în Cluj, pe malul Someşului, despre care specialistul spune că are un comportament mai special.
”Nu este veninos, iar în cazul în care este prins secretă o substanţă cu un miros putred, care poate persista şi o săptămână. Dacă aşa nu merge, animalul mimează moartea: se întoarce cu burta în sus, se încolăceşte şi rămâne cu gura deschisă. E o reacţie de apărare care îi alungă pe prădători. Primul lucru pe care îl face e să se ascundă cât de repede”, dezvăluie cercetătorul.
„Dacă observăm şarpele înainte ca el să ne simtă, sau chiar dacă ne dăm seama unii de alţii în acelaşi timp, cel mai bine este să îl ocolim. Nu e greu să ieşim un pic de pe traseul iniţial, chiar şi la munte. Ne vedem apoi de drum. Şarpele nu o să ne urmărească, nu o să ne persecute, nu se va întâmpla nimic. E o problemă când coborâm în beciul blocului şi acolo găsim un şarpe. Animalul ar trebui scos de acolo, cu multă grijă. Se poate introduce într-un recipient, cu o mătură şi un făraş. Şerpii de la noi sunt de obicei mici, aşa că situaţia se poate gestiona. Dacă specia nu e periculoasă, se pot elibera în natură. O altă variantă este să fie aduşi la noi, la USAMV Cluj-Napoca, sau, cel mai simplu, să sune la Poliţie. Cel mai rău este să îi omori”, recomandă cercetătorul.
Se poate întâmpla să nu observăm şarpele la timp.
”Luat prin suprindere, omul se panichează, iar şarpele la fel. Vorbim de cei care fac climbing, care se caţără pe stânci. Viperele stau de multe ori la soare în asemenea locuri şi riscul de a ajunge cu mâna pe ele este ridicat. Sunt situaţii cu adevărat periculoase. Muşcăturile din extremităţile mai îndepărtate de inimă nu sunt atât de grave: avem tot timpul să ajungem la maşină, să sunăm la salvare şi, fără panică, putem gestiona situaţia. Dacă rana e în zona feţei sau a gâtului, e mai complicat, pentru că veninul intră în sistemul circulator mult mai rapid. Se cere apelarea Salvării cât mai rapid”, explică Gianluca D`Amico.
O măsură utilă ar fi şi achiziţionarea prealabilă de kit-uri cu accesorii utile în asemenea situaţii. Între altele, acestea conţin un fel de pompiţă cu efect de vid care se aplică în zonă rănită în primele minute de la muşcătură, cu efectul extragerii unei cantităţi de sânge cu venin.
Cum să NU procedezi dacă te muşcă o viperă
”Niciodată nu se trage sângele din rană cu gura, e o legendă nocivă că ar fi bine să procedăm aşa. Poţi să faci chiar mai rău. Oricum, niciodată nu trebuie să încercăm să prindem un şarpe, ca eroii de la televizor. Persoanele catre fac aşa ceva au o pregătire. Dacă se simte încolţit, orice şarpe muşcă. În studiile noastre de la USAMV, alaturi de cercetătorul Andrei Mihalca, am prins şerpi în Europa şi Africa, însă noi avem experienţă, putem spune că ştim ce facem”, a detaliat acesta.
Atunci când mergem la camping trebuie să verificăm mai întâi zona. Cortul nu se amplasează niciodată lângă o piatră. Dacă totuşi nu avem de ales o altă zonă, aceasta se ridică mai întâi cu un băţ şi ne uităm bine să vedem dacă dedesubt nu sunt reptile.
”Multe specii de şerpi sunt arboricole. Multe prădează pui de păsări, direct din cuib. Se poate întâmpla, aşadar, să ne cadă în cap. Nu e un atac, dar se mai întâmplă ca oamenii să fie muşcaţi în acest fel în zona capului, dar, daca suntem atenţi, putem preveni asta”, spune cercetătorul.