Updated on iunie 6, 2015
Într-o societate a nepăsării, cum este cea românească, faptele bune sunt rare, iar acele puține momente pe care le întâlnim trebuiesc semnalate și aplaudate. Un gest simplu precum returnarea unui portofel poate avea o însemnătate mare nu doar pentru persoana implicată, ci și pentru noi toți, membrii comunității în care trăim.
Un cititor care și-a pierdut portofelul, impresionat și surprins de simplul gest al returnării acestui obiect, a dorit să își arate gratitudinea față de salvatorul său și ne-a trimis povestea sa.
“Cu totii ne-am saturat de multimea stirilor negative ce ne umple televizoarele, ziarele, tabletele, mintile. Ne-am prea obisnuit cu ele, si nu doar la ora 5. (Si cu cat ne obisnuim mai mult cu atat povestile dramatice ajung povesti de groaza, doar ca sa ne atraga atentia…iar atentia noastra devine nesimtit de insensibila. De ce ar trebui sa ne pese? Toti fura, toti mint, si roata se invarte pentru toti.)
In acest context al societatii noastre moderne, cu goana ei dupa vant, uneori si prea adesea ne pierdem de noi si de cei din jur. Devenim, egoisti, individualisti sau obtuzi, mici roboti condusi de rutina impusa de noi sau de altii…
Dar ce bine e cand printre noi se mai afla si eroi care sa ne aminteasca sensul cuvantului omenie. Un fel de specii pe cale de disparitie pentru care “coloana vertebrala”, “cuvantul dat” si “fapta buna” nu sunt notiuni afectate de relativism.
Un astfel de personaj rar mi-a fost dat sa intalnesc de curand, in urma unui incident nefericit: pierderea portofelului meu ce continea salarul proaspat luat si neatins, actele, carduri (astea mai mult sa umple golurile compartimentelor:)) si alte chitibusuri. Iti poti imagina usor sentimentul ala resimtit pe sirea spinarii cand realizezi ca piatra peste care ai dat in parcarea de la Lidl nu era o piatra ci portofelul care-ti cazuse…plecat din localitate te intorci cu nevasta si pruncul adormit ca poate totusi totusi, nu l-a observat nimeni in ditamai parcarea…sau poate il gasesti langa vre-un gunoi aruncat cu actele in el…dar nici urma. Insa acea luminita de la capatul tunelului apare sub forma femeii de servici care iti spune sa revii dimineata pt ca pretiosul tau portofel se afla la seif cu tot cu bani! Nu te-ai simtit vre-odata atata de bogat! (Nici dimineata cand aveai mai mult cu cei 30 ron chletuiti cu zgarcenie). Iti tragi rasuflarea si multumesti Celui de sus pt ca vei avea si luna asta cu ce plati chiria, scutecele, etc (cine le mai tine sirul?).
Parchezi printre primii dimineata, te cuprinde indoiala, iar apoi mirarea: paznicul de la firma Rosegur iti confirma gasirea pormoneului si il aduce de la seif frumos sigilat. Cat profesionalism si atentie! Iti pare bine cand vezi ca oamenii astia isi fac atat de bine treaba.
Si totusi cati ar fi facut la fel? Fiecare om are o poveste, o nevoie (sau mai multe) care ar putea fi acoperita cu o suma gasita la intamplare! E un om simplu.
Esti curios sa afli mai multe: se numeste Mihai Ticudean, este nou la locul de munca, pentru ca tocmai s-a mutat din Bistrita la una din fiicele lui pt a-si ajuta nepotii.
E un om deschis, se bucura de bucuria celuilalt. Mi-a povestit chiar ca de curand a mai gasit un portofel al unei doamne ce a fost la fel de mirata ca si noi de inapoierea lui. Era putin contrariat, cum adica si-ar fi putut insusi banii daca nu sunt ai lui!? La fel de mirat a fost si cand l-am anuntat la am dori sa publicam gestul lui!
Si tu ramai la fel de contrariat si de placut surprins ca in lumea noastra se mai gasesc astfel de oameni, a caror poveste ar trebui sa apara la televizor, in ziar, pe internet si tablete…sa vuiasca astfel de stiri cu oameni ce stiu trai frumos, ce sunt un exemplu pt noi toti!
Haideti sa apreciem acesti oameni din jur care fac Clujul un oras al oamenilor de omenie!
(Tu, daca ai gasi un astfel de portofel, ce ai face?)
Autor text: Alina Manzat (sotia). Cel care a patit-o: Cristian Daniel Manzat