Comunitatea ortodoxă din Cluj este în doliu după moartea părintelui arhimandrit Alexandru Ghenț, starețul Mănăstirii „Sfânta Treime” din Feleacu. Acesta s-a stins la 64 de ani, după mai bine de trei decenii în care și-a legat numele de așezământul monahal de pe Dealul Feleacului.
Părintele Alexandru Ghenț a slujit în comuna Feleacu peste 30 de ani și a avut un rol important în dezvoltarea mănăstirii, după reînființarea acesteia la începutul anilor ’90. Sub îndrumarea sa au fost realizate lucrări importante, de la noua biserică și complexul monahal până la spații dedicate vieții spirituale și patrimoniului.
Cei care vor să îi aducă un ultim omagiu pot participa la slujbele de priveghi organizate la Mănăstirea Feleacu în zilele de 23 și 24 iunie. Înmormântarea va avea loc joi, 25 iunie, după Sfânta Liturghie.
Arhimandritul Alexandru Ghenț s-a născut pe 5 decembrie 1962, în localitatea Drăgești, județul Bihor, în Episcopia Oradiei. A urmat studiile medii la Liceul Industrial „Sinteza” din Oradea, pe care l-a absolvit în anul 1981, cu diplomă de bacalaureat, iar ulterior a urmat cursurile Seminarului Teologic din Cluj-Napoca, absolvit în anul 1986. După satisfacerea stagiului militar T.R. la Beiuș (1986–1987), și-a continuat formarea teologică la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, între anii 1987–1991, devenind licențiat în teologie în sesiunea iunie 1991. Între anii 1991 și 1992, a activat ca profesor de religie la Liceul Pedagogic din Oradea.
În anul 1992, simțind o profundă chemare către viața monahală, a ieșit canonic din Episcopia Oradiei pentru a veni în Arhiepiscopia Clujului, unde a intrat în obștea Mănăstirii Nicula. Tot în anul 1992 a fost tuns în monahism, primind numele de Alexandru. La data de 1 mai 1992 a fost hirotonit diacon la Mănăstirea Nicula, iar pe 19 mai 1992 a fost hirotonit preot în Catedrala Mitropolitană din Cluj, pe seama Parohiei Feleacu. Câteva zile mai târziu, pe 25 mai 1992, a fost instalat paroh la Parohia Feleacu și stareț al Mănăstirii „Sfânta Troiță” din Feleacu, asumându-și misiunea de a revigora vechiul focar de spiritualitate de pe Dealul Feleacului, ctitorie din veacurile XV-XVI.
Pe parcursul slujirii sale, s-a preocupat permanent de formarea sa duhovnicească și pastorală, urmând în anul 1999 cursuri de pastorală și metodologie didactică. În semn de apreciere pentru activitatea sa jertfelnică, în anul 1999 a fost ridicat la rangul de protosinghel, iar în anul 2004 i-a fost acordată cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală. Ulterior, în luna iunie a anului 2014, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei l-a hirotesit arhimandrit, acordându-i cea mai înaltă distincție monahală.
Ca stareț și duhovnic, a adus contribuții fundamentale la dezvoltarea edilitară a locului, coordonând direct ridicarea noii biserici și a complexului monahal. Pe durata celor peste trei decenii de stăreție, Arhimandritul Alexandru Ghenț s-a remarcat prin grija sa părintească față de pelerinii care veneau în căutarea alinării sufletești, fiind un gospodar desăvârșit și un rugător neobosit care a menținut candela rugăciunii aprinsă la Feleacu.
„Un stâlp al Feleacului a plecat la Ceruri.
Rămas bun, Părinte Alexandru! 🖤 Un ctitor de suflete și de Rai în inima Transilvaniei…
Astăzi, comunitatea noastră din Feleacu și din întreaga Transilvanie îmbracă haine de doliu. Părintele Arhimandrit Alexandru Ghenț, starețul mănăstirii noastre, a trecut la Domnul. Nu scriu aceste rânduri dintr-o mândrie deșartă, ci din datoria sfântă de a striga în lume adevărul despre un om uriaș, despre cel care a lăsat o bucată din sufletul său în fiecare piatră din cutea Mânăstirii ”Sfânta Troiță” din Feleacu. Părintele Alexandru a fost mai mult decât un duhovnic; a fost un adevărat vizionar și un titan al muncii și dedicării!
Îmi amintesc cu atâta emoție de momentele în care stăteam cu sfinția sa pe banca din curtea mănăstirii, admirându-i întreaga strădanie. Chiar i-am spus atunci, privind în jur, că printre acele statui din curte ar fi deplin meritat să fie și a lui. Pentru că părintele a fost, în fapt, singurul și adevăratul făuritor al acestei mirifice oaze de pace și curățenie sufletească.
Admiram adesea împreună plantele acelea mereu frumoase, de un verde viu și încăpățânat, crescute pe un pământ lutos și dificil… Ele nu erau doar flori, ci un dar sfințit, o îmbrățișare vie lăsată de mâinile lui pentru fiecare pelerin care își purta pașii și oboseala spre acest lăcaș.
Energia lui m-a inspirat să scriu despre acest loc drag, iar din admirația pentru el s-a născut și versul: „La noi în deal nici popa nu-i trist”. Pentru că părintele Alexandru avea acea bucurie rară în ochi, o lumină care alunga orice umbră și făcea ca viața pe dealul din Feleacu să pară mai caldă și mai primitoare.
Părintele Alexandru a fost omul care a muncit până în ultima clipă a vieții lui. Nu a pregetat nicio secundă, făcând totul pentru a clădi acest monument de artă, cultură și, mai presus de toate, un monument de spiritualitate în inima Transilvaniei Părintele arhimandrit Alexandru Ghenț a fost sufletul și motorul întregului ansamblu monahal care este astăzi în Feleacu. Când a sosit acolo, în anul 1992, pe dealul Feleacului nu exista decât biserica-monument istoric ctitorită de Ștefan cel Mare.Tot ce s-a construit în jurul ei în ultimii 34 de ani este rodul muncii și jertfei sale neobosite. Prin eforturile sale, mănăstirea s-a dezvoltat și s-a transformat complet, acolo unde era doar o biserică istorică voievodală singuratică, sfinția sa a ridicat din țărână un colț de Rai.
Pentru mine și soția mea, sfinția sa va avea mereu un loc sacru în inimă. El a fost cel care ne-a cununat, cel care ne-a unit destinele în fața lui Dumnezeu, fiindu-ne o cunoștință dragă și un sprijin cald în toți acești ani.
Feleacu își pierde astăzi cel mai destoinic gospodar sufletesc, un ctitor de neînlocuit.
Rămânem să îi plângem absența pe banca rămasă acum goală, dar mângâiați de gândul că Cerul a câștigat un rugător neobosit.
Până joi, când Înaltpreasfințitul Andrei îl va conduce pe ultimul drum pământesc, să aprindem o lumânare pentru drumul lui spre lumină.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!”, a fost mesajul transmis de artistul Adrian Sărmășan