Updated on aprilie 29, 2024 
Un râu cu ape termale din Ardeal formează nenumărate trepte, modelate de ape în albia de travertin. Deasupra lor se înalță spectaculoasa cascadă Clocota. Apele sale termale coboară abrupt de la o înălțime de aproape 20 de metri, peste peretele de calcar și travertin acoperit cu vegetație.
La poalele cascadei, dar și la câteva sute de metri în aval, pârâul Clocota din Hunedoara a format numeroase praguri de travertin, care îi dau un aspect deosebit. Puțini turiști ajung însă în locul unde pârâul Clocota curge în trepte.
„Cascada Clocota din Geoagiu Băi este un loc deosebit, însă la fel de interesante mi-au părut și treptele în care curge râul, spre valea Geoagiului, care dau înfățișarea unei scări uriașe de apă ce se strecoară prin pădure. Aceste praguri par cioplite cu măiestrie în travertin, îndoindu-și grațios marginile sub lumina soarelui. Fiecare prag reprezintă o mică operă de artă naturală, cu texturi unice și nuanțe calde”, spune Lucian Ignat, un fotograf din Hunedoara, pentru Adevarul.
Mai multe mori de apă funcționau în trecut pe pârâul Clocota din Hunedoara. Mori de apă ar fi funcționat aici încă din vremea romanilor, potrivit unor autori. Dintre morile din secolul al XX-lea, doar una dintre ele, ruinată, s-a mai păstrat până în prezent.
„Pe pârâul Clocota întâlnim vechi mori de apă (s-or cuveni să fie mai bine întreţinute, luate sub ocrotire). Spre nord, drumul duce la Bozeş, şi de acolo se desprind trei văi: spre Mada-Balşa, prin frumoase strâmtori, spre Cheile Ardeului şi spre Cheile Cibului-Băcâia, localitate unde a început îmbutelierea unor ape minerale de excepţie”, informa revista România Pitorească, în 1978.
Și numele pârâului Clocota a stârnit controverse. Unii autori susțineau că provine din limba dacică și nu slava veche – cum arată specialiștii în etimologie – , fiind locul unde dacii și, mai târziu, romanii, își tratau din cele mai vechi timpuri afecțiunile reumatice.
„Acest cuvânt clocota vine de la a clocoti, adică a fierbe, deoarece izvoarele ajungeau fierbând la suprafaţă. Locul, izvorul unde apa dădea în clocot fierbând se numea o clocotă. Probabil că dacă îl întrebai atunci pe un dac unde se ducea, el îţi răspundea sigur că se duce să facă baie la… clocotă. De la acest mod de a vorbi a rămas numele locului de Clocota, iar în ziua de azi numele râului care traversează localitatea este Clocota”, arăta autoarea Maria Pirtea, într-o carte despre daci, numită „Columna lui Decebal” (1994).