Updated on iulie 21, 2019 Electric Castle, un festival de succes umbrit de infrastructura la pământ și mii de șoferi care au ținut neapărat să meargă cu mașina și au rămas blocați pe drum.
Bogdan-Nicolae Albu: „Despre “aventura” noastra la Electric Castle…
Festivalul a fost OK, oameni misto si “cuminti” (in ciuda sentimentului ca Vama s-a mutat la Cluj, am ramas totusi surprinsi sa vedem ca nu prea exista oameni “under the influence” in perimetrul festivalului), organizare buna – mai ales sistemul de payments al celor de la BT, line-up misto, castelul si domeniul ne-au placut foarte mult. O sa revenim cu siguranta! 🙂
Am fost inca o data dezamagiti insa de calitatea infrastructurii din Romania. Asta vine de la o persoana (adica eu) care incearca in permanenta sa vada Romania cu partile (sau si cu partile…) sale bune.
Plecam de dimineata la ora 10 din Bucuresti entuziasmati. Buun… Avionul Tarom de Cluj (“Somesul”, model ATR 72-500, din ala vechi cu elice) incepe sa ruleze pe pista, insa la un moment dat se opreste… Capitanul ne anunta sec ca s-a produs o defectiune si ca va trebui sa coboram, pentru ca mecanicii sa poata repara avionul. Faza cu coborarea nu ne-a deranjat prea tare la momentul respectiv, avand in vedere ca in avion erau cca 40 de grade, iar oamenii isi faceau vant cu revistele si pliantele din dotare.
Pasagerii, majoritatea imbarcati cu destinatia Electric, incep sa discute usor ingrijorati cu angajatii Tarom de la poarta, intreband cat timp dureaza remedierea si daca ii va despagubi cineva pentru biletele de la festival, avand in vedere ca nu vor mai vedea trupele pe care si-au propus sa le vada. Pauza… Angajatii ridica neputinciosi din umeri.
3 ore stam in aeroport si asteptam.
In cele din urma, suntem anuntati ca avionul a fost reparat si ca putem pleca spre Cluj.
Urmeaza una dintre cele mai “turbulente” curse pe care am avut nenorocul sa le traiesc. Avionul se mentine surprinzator in aer, insa dat fiind contextul (misteriosa defectiune despre care nu ne-a dat nimeni detalii), tensiunea in interiorul avionului e la cote maxime. Steward-ul, amplasat strategic in capatul randului de scaune, se tamponeaza pe frunte cu un servetel, incercand sa ne mentina calmul, clipind rar din ochii sai blajini. Nu reuseste. Imi repet ca e probabil transpirat de la caldura, incercand sa ma auto-sugestionez catre o stare de calm. Nu reusesc.
In cele din urma aterizam la Cluj. Desi nu am aplaudat niciodata la sfarsitul unei curse, acum imi vine sa o fac. Ma abtin insa.
De la aeroport spre hotel, observam cozi kilometrice pe sensul opus, spre Bontida, localitatea unde se defasoara festivalul. Suntem mirati, avand in vedere ca Bontida e la 40 de km departare de Cluj!
Discutand cu taximetristul, aflam ca drumul pana acolo dureaza 3 ore, avand in vedere conditiile de trafic. Daca ar fi adevarat, nu am mai prinde reprezentatia celor de la Florence + The Machine, pentru care am venit de la Bucuresti…
Ajunsi la hotel, incercam sa obtinem si o estimare Uber, mai exacta. Rezultatul este unul descurajant – cursa va dura 3 ore, la un cost estimativ de 478 de Lei.
Cautam alternative si descoperim ca putem sa luam trenul.
In gara din Cluj sunt cozi imense la toate casele de bilete… Reusim sa luam de la un automat bilete pentru cel de-al doilea tren de pe tabela si urcam. Biletele ne costa 8 Lei. Basca mai prindem si loc, iei! 🙂
Trenul insa pleaca cu 20 de minute intarziere…
Pe parcursul celor 40 de kilometri pana la Bontida, observam cozile de masini si autocare de pe sosea. Se merge bara la bara. Ne felicitam pentru decizia de a lua trenul. Mai ales ca studentii din tren fac un adevarat show de stand-up.
Plecati de dimineata din Bucuresti, ajungem in cele din urma la Bontida! 🙂
Gara din Bontida arata dezolant. Nu mai conteaza insa acum. Caini care dorm in sala de asteptare, toalete inutilizabile, suntem deja obisnuiti cu toate astea din facultate… Ne luam prevazatori bilete pentru intoarcere si plecam spre festival.
O luam pe camp ca sa mai scurtam din drum. Florence incepe la 21:30 si mai avem o ora pana atunci. Delia incearca sa ma convinga ca prin lanul de porumb inaintam mai usor decat prin cel de lucerna… Ajungem la un compromis, as always, si o luam pe fasia dintre lanuri.
Fugim de o haita de caini, care renunta sa ne mai urmareasca la un moment dat.
(Atunci am postat poza anterioara, in care suntem zambitori.)
Ajungem in zona de main stage a festivalului, chiar atunci cand se sting luminile si apare Florence. That was close, asa ceva… 😅🤘
Reprezentatia e mesmerizing. Florence e o aparitie diafana, ingenua, care parca ne hipnotizeaza cu vocea ei angelica. La un moment dat, le cere tururor celor din public sa lase deoparte telefoanele si aparatele foto, pentru a trai o “experienta colectiva”.
Dupa show, trecem pe la toate scenele si mai pierdem vremea pe acolo pana dimineata, simtindu-ne iarasi studenti. E prima noastra experienta de genul asta de la nasterea Teodorei, de acum aproape 3 ani. Suntem decisi sa o facem lata, insa inchinam steagul pe la ora 3, rupti de oboseala, si adormim sub un stejar, privind in sus catre luna plina. Spre dimineata, inghetati, o luam inapoi pe jos spre gara, mergand in ritmul coloanei de masini…
Bottom line este ca experienta festivalului a fost una placuta, mai putin accesul in zona si plecarea de acolo. Din discutiile cu localnicii, am aflat ca festivalul a tot crescut mereu de la an la an, iar parerea mea este ca va fi din ce in ce mai dificil de ajuns acolo. De aceea, daca te gandesti sa mergi, poate ar fi bine sa iei in calcul o cazare in zona (80-100 de lei pe noapte) si ajungerea la Bontida cu o zi in avans.
Scriu aceste randuri din aeroport, unde asteptam avionul Tarom care… ai ghicit, are iarasi intarziere… 😕
Later edit: … de 2 ore