Updated on noiembrie 21, 2018 A murit unul dintre cei mai valoroși actori ai României, Anton Tauf . La 72 de ani a pierdut bătălia cu o boală nemiloasă. El era unul dintre cei mai apreciați actori ai Teatrului Național din Cluj-Napoca.
Tudor Giurgiu: „Actorul Anton Tauf nu mai e. A murit cu el o parte din copilaria si adolescenta mea, de spectator al teatrului clujean. Nici Mela nu mai e, nici multi altii. L-am vazut in toate marile spectacole ale lui Mihai Maniutiu din anii 80. In “Macbeth”, “Imblanzirea scorpiei” sau “Burghezul gentilom”. In adorabilul “Cerul instelat deasupra noastra”, unde juca alaturi de Melania Ursu.
Dar, mai presus de toate, a fost Antoniu in legendarul “Antoniu si Cleopatra”, regizat de acelasi Maniutiu, unde juca alaturi de Gina Patrichi, cel mai bun spectacol al anului 1988. Erau amindoi vulcanici pe scena, iar apoi ii vedeam, din cind in cind, cuminti, cuibarindu-se parca de frig, ca doi adolescenti, pe o banca din parcul teatrului. Erau frumosi si puternici.
Unici. Intr-un interviu, Tauf spunea despre intanirea cu Gina Patrichi: “Eram amândoi acelaşi fel de actori care nu se menajează să se întâlnească cu mari personaje. Rolurile erau teribile.
Ne scuipam ficatul şi diafragma. Era revoltător de dur. Pe Ginuţa începuse să o locuiască boala aceea care a răpus-o. Când joci împreună cu un om, comunicarea este într-un metalimbaj. O luam în braţe şi când simţeam că rămâne fără energie o strângeam puţin, fin de tot cu mâinile de spate. Ea îşi lua energia necesară şi mergea mai departe. Mi-a mulţumit în spectacol, în felul nostru, ultimul cuvânt când moare este „Antoniu”, iar ea a spus „Anton–iu”.
Tot Tauf spunea ca “La capătul fiecărui rol este marea singurătate a ta. Te lasă personajul, spectatorii, colegii, cronicarii şi rămâi de o singurătate de mergi acasă numai pe sub streşini.”
Aristita Mandru: Intr-adevar, mai mult decat o veste trista!!
Am vazut spectacolele Teatrului National din Cluj in ultimii 40 ani. Desi am fost plecata in ultimi 20, mi-am facut timp sa vad ce era de vazut tot timpul, fiindca Clujul a fost punctul meu de plecare. Si magia lui, a lui Anton Tauf, de departe, cel mai mare actor si cel mai complex spirit actoricesc pe care a avut onoarea sa il ‘gazduiasca’ TNC-ul a fost intotdeauna un punct de reper.
Ce am vazut prin el, ca realitate si intelegere a lumii in care traim, a fost nepretuit si va ramane intotdeauna astfel, pentru mine.
Odihna ushoara si vise placute in eternitate, fiindca – nu-i asha?.- „Viatza e vis”. Un rol de neuitat, de fapt, mai mult decat un rol jucat de unul dintre oamenii cheie ai culturii nationale, prea putzin apreciat…