Updated on decembrie 14, 2014 Un indian care locuieşte în Transilvania de peste zece ani a deschis la Cluj-Napoca primul club oriental din oraş şi singurul în care există program de divertisment cu “dansuri din buric”. În meniul restaurantului se regăseşte şi un “kebab românesc”, care îmbină gusturile şi aromele Indiei şi României.
Danish Ashraf a venit în România pentru a studia Medicina, iar după terminarea facultăţii s-a gândit să intre în afaceri, iar ideea câştigătoare a fost deschiderea unui restaurant, conform Vocea Transilvaniei .
Localul are în meniu peste 20 de feluri de kebab, majoritatea realizate după reţete tradiţionale din spaţiul oriental, dar şi unul care se numeşte “Kebab românesc”. Acesta a fost special creat de cei doi bucătari pakistanezi în aşa fel încât să combine gustul condimentelor orientale, toate aduse din India, cu cel al aromelor româneşti, cum ar fi pătrunjelul.
„Noi, în India, avem peste 500 de feluri de kebab şi din fiecare dacă guşti poţi să îşi dai seama că are un gust diferit de al altuia. Am vrut să creăm pentru acest restaurant şi un kebab căruia să îi spunem românesc, ca un gest de apropiere faţă de cei în mijlocul cărora trăim, şi în care am îmbinat gusturile şi aromele celor două ţări”, a declarat patronul localului.
Kebabul românesc conţine kebab de pui cu ceapă şi ardei, cu sos BBQ şi cartofi prăjiţi.
Meniul cuprinde şi un fel numit “Tikka Masala á la Cluj”, dar şi alte preparate orientale cum ar fi “Chicken Tandoori” sau felurite tipuri de Tikka şi BBQ (grătar), toate preparatele fiind din carne de pui.
În afară de mâncărurile indiene, proprietarul restaurantului a dorit să aducă în Cluj şi un pic din atmosfera de la curtea vechilor maharajahi, astfel că în fiecare seară animatoare îmbrăcate în voaluri indiene dansează pe muzică tradiţională orientală, învăluite adeseori şi în fumul aromat al narghilelei.
Originile dansului datează din perioada anilor 7000 şi 5000 î.Hr., fiind practicat în ţări precum Egiptul Antic, Babilon, Mesopotamia sau Persia. Dansul oriental era practicat, în vremurile antice, în ritualurile religioase pe care femeile le dedicau zeiţelor şi care erau de fapt ritualuri de fertilitate.
Expresia “dans din buric” provine din franceză – “dans du ventre”, răspândit de soldaţii lui Napoleon după expediţiile din Egipt, în care au văzut asemenea dansatoare exotice.