Updated on decembrie 18, 2019 Peste 100 de persoane au protestat, marți, față de chiriile prea mari din Cluj-Napoca și față de evacuările forțate, în cadrul unui marș prin centrul orașului, unde au scandat „Dă Doamne să dispară piața imobiliară”.
„17 decembrie este Ziua Împotriva Evacuărilor, astfel că a venit timpul ca, împreună, evacuați și chiriași, să ne cerem drepturile în Cluj-Napoca, orașul chiriilor nebune. Trebuie să ne arătăm solidari împotriva chiriilor prea mari. De asemenea, comemorăm și 9 ani de la mutarea forțată a 350 persoane de etnie romă de pe strada Coastei în proximitatea rampelor de deșeuri ale municipiului Cluj-Napoca”, a spus unul dintre organizatori, citat de digi24.ro.
Tobias Pasăre a scris pe Facebook: „Cateva reflectii post-marsul pentru locuire din Cluj-Napoca.
Din anul 2 de facultate (2016), am tot mers pe 17 decembrie la clopot pe Eroilor sa comemoram evacuarea a 350 de persoane din oras la groapa de gunoi, in faimosul Pata Rat.
E strigator la cer, cand vezi asemenea lucruri intamplandu-se sub ochii tai, fara sa poti face mai nimic, decat sa inghiti in gol, sa stai in strada, sa scandezi si sa-ti pazesti pielea sa nu ajungi in aceasi situatie. Din pacate, lucrurile astea sunt sistemice si categorii tot mai largi si mai diverse de populatii sunt impovarate de costul locuirii in Cluj-Napoca si in toata tara (Romania are cea mai mare rata de deprivare materiala si locativa din UE).
Miscarea Casi Sociale, ACUM! s-a nascut odata cu aceasta evacuare masiva si a reusit sa puna pe agenda politica locala problematica locuirii, cu toate resursele pe care le-au avut. Desi, chiriile au crescut in ultimii ani, proprietarii cauta IT-isti, exclus studenti si nu ar pune o yala noua la usa si accesul la locurie se face doar prin piata imobiliara cu credite de 20-30 de ani, lupta pentru dreptul fundamental la o locuinta ramane o lupta marginala.
Daca ma intrebati pe mine, In fiecare an doar trei grupuri de oameni se cristalizeaza (simple observatii din teren) si anume: persoanele evacuate si care traiesc in conditiile cele mai improprii de locuire datorita unui sistem rasist de discriminare structurala; miscarea anarhista locala, care lupta pentru justitie sociala prin actiuni directe; gasca de studenti si studente cu ai lor profesori si profesoare de la sociologie, iar pe langa aceste grupuri, ici colo vizionari de stanga si cateva familii cu simt solidar fata de cei ce nu au avut aceleasi sanse de viata ca si ei sau copii lor.
E o observatie poate reductionista, insa stiu fețele astea din anul 1 de facultate si le intalnesc in mai toate mediile activiste pentru justitie sociala, iar numeric marsul nu a luat amploare. Si atunci ma intreb cat se poate de auto-critic! Oare dreptul la locuire e un crez al stangii? Trebuie sa crezi la fel cum crezi ca Dumnezeu te va mantui, ca fiecare om are dreptul la o locuinta cu utilitati sanitare si caldura? Ai nevoie de o credinta nestramutata ca fara o locuinta nu poti sa intreprinzi nimic in viata asta ca sa razbesti? De ce nu se solidarizeaza studentii fara loc in camin, studentii chiriasi, proaspat absolventii, cei care sunt entry-level si platesc 40% din veniturile lor pe chirie. Ce inseamna solidaritatea? Cum anume se naste ea?
Apoi, judec sociologic si imi dau seama ca locuirea e primul lucru pe care trebuie sa il rezolvi, inainte sa te gandesti la ce pui pe masa sa mananci, ce asternut de pat ai ca sa dormi bine si unde sa mergi la munca ca sa iti acoperi costurile vietii. Asa ca, oamenii (nu imi place sa folosesc termenul sociologic de indivizi) isi rezolva asa cum pot ei situatia locativa, chit ca plateste jumate mama, chit ca renunta la o vacanta de recreere, la servicii stomatologice sau la o a doua pereche de papuci de iarna. Timp de activism pentru asta? Cand si unde? Cu ce resurse? lupta activista trece prin stomac…
De aproape 10 ani cerem locuinte publice, urmeaza sa se construiasca cateva apartamente, nu mai mult de 20, alte proiecte de investitii publice primaria nu are si nici nu are de gand sa faca ada ceva, ca doar orasul e plin de macarele ce pregatesc locuinte de lux de sute de mii de euro.
In 17 decembrie, cand au fost oamenii evacuati a fost frig, era inainte cu o saptamana de Craciun, in fiecare an e la fel de frig si de greu sa lupti cu un sistem care produce si reproduce inegalitati. De ce avem aceste inegalitati? Poate ca nu asta e intrebarea potrivita si ar trebui sa ne intrebam mai des cum sa ne cerem drepturile fundamentale si cum sa nutrim mai multa solidaritate, chiar si asa cu putine resurse.
CHIRIILE IS PREA MARI, SOLIDARI SUNTEM MAI TARI
#CasiSocialeACUM!
P. S. Am ales sa nu va zic prea multe despre cat ma ingrozesc reactiile de-a dreptul fasciste cand vorbesti despre dreptul la locuire, insa ele exista si sunt extrem de prezente. Oare cum se creaza asemenea subiectivitati?”