Updated on iunie 6, 2024 
Gumuțeasca, cunoscută și sub denumirea de limba gumuțesească sau limba de sticlă, este un argou fascinant utilizat exclusiv în comuna Mărgău din județul Cluj, România. Această limbă secretă a fost creată de meșterii sticlari din Mărgău ca o modalitate de a se proteja și de a comunica între ei, departe de urechile indiscrete ale străinilor.
De secole, mărgăuenii au fost renumiți pentru măiestria lor în prelucrarea sticlei, creând oglinzi, ferestre și icoane apreciate în toată țara. Călătorind prin târguri și orașe precum Bucureștiul, Brăila sau Constanța, meșterii aveau nevoie de o modalitate de a se proteja de potențiali hoți sau concurenți. De asemenea, Gumuțeasca le permitea să negocieze prețurile fără ca cei din afară să le înțeleagă planurile.
Gumuțeasca se mândrește cu o istorie bogată, fiind transmisă din generație în generație timp de peste un secol. Cu toate acestea, astăzi, supraviețuirea sa este amenințată. Tradiția prelucrării sticlei a scăzut semnificativ, iar o parte din populația locală a părăsit Mărgăul. Apariția geamurilor termopan și a producătorilor industriali de sticlă a diminuat cererea pentru produsele artizanale ale meșterilor.
Gumuțeasca este considerată un argou profesional rural, unic în România. Gheorghe Braica, fost protopop de Cluj-Napoca și originar din Mărgău, a descris în Monografia Mărgăului originile limbii, situând-o la poalele Munților Apuseni, de unde s-a răspândit în satele din zonă.
„De la Călata luau trenul ca să ajungă la Bucureşti. Pe tren îşi urcau fie tolba (n.r un suport din lemn pe care aşeza sticla şi pe care îl căra în spate), fie căruţa. Ştiu că unii se grăbeau să-şi termine fânul până pe 23 august ca să ajungă la Bucureşti, la manifestaţii (n.r. zâmbeşte preotul). Coborau la Chitila şi de-acolo se împărţeau“, explică protopopul Braica, potrivit Adevarul.
El mai zice că, la întoarcere, îşi aduceau grâne şi porumb pentru animale, dar şi vin pentru sărbătorile de iarnă.
„Unii şi-au făcut şi case din banii câştigaţi ca geamgii. În anul 1970, erau stabilite la Bucureşti 400 de familii din Mărgău“, afirmă Gheorghe Braica.
Cuvinte „gomoțești”:
Sticlă = tălăuz
Individ = munuc
Ţuică = găină
Hoţ de lucruri = găinar
A mânca = Gădină
Gură = Gădinătoare
Preot = codău
Bani = piţule, goloji
Om, bărbat = milău
Femeie = milăiţă
Ţigară = sfârlă
Băutură = hurtez
Prezenţa unei persoane = asface
A dosi = diamante
A dosi = asuci
Porc = gomon
Cal = ţolan
Căruţă = toigă
Poliţist = tistulaș