Updated on martie 24, 2021 Actorul clujean Bogdan Bob Radulescu a pus câteva întrebări despre eficiența măsurilor sanitare luate de autorități în condițiile în care, după un an de la debutul pandemiei, cazurile de infectre cu COVID se află în continuare în creștere.
Bogdan Bob Radulescu se întreabă ce „nu funcționează în toată mascarada asta”:
„Dragă internetule, te întreb pe tine că știu că ești informat, ești citit, ai păreri, ești deștept.
De un an de zile suntem într-o stare de carantină/alertă/urgență în care am făcut ce ni s-a spus ca sa învingem boala asta.
Măști peste măști, dezinfectant, spălat mâini, distanțare socială, izolete, ATI-uri pline, restaurante goale, afaceri inchise, horeca la pământ, turismul sub pământ, suntem aproape de faliment economic, dar mai ales social cu oamenii in depresie, disperare și la limita colapsului generalizat.
Ok. A apărut vaccin bun, de ăla occidental, maică, se vaccinează românii de-s în topul european, se iau măsuri, se bagă bani în tratamente și studii și totuși, cu toate astea…după un an de zile…cazurile cresc continuu, așa ne zice presa și acel misterios GCS grup de comunicare strategică, pericolul e imens, ne paște un alt lockdown, suntem la limita supraviețuirii, să facem bine să stam închiși, să respectăm regulile, să fim ascultători și să avem încredere în autorități.
Și atunci te întreb pe tine, internetule, pentru că e clar că ceva nu se leagă…
Ce NU funcționează în toată mascarada asta care nu se mai încheie? Masca? Tratamentul? Distanțarea? Vaccinul? Falimentarea? Măsurile? Regulile? Frica? Amenințarea? Banii? Oamenii?
Am ajuns la vârsta la care judec rațional și în baza informațiilor găsite, tot ce se întâmplă în jurul meu. Iar când informațiile sunt contradictorii și nu-s in concordanță cu realitatea din jur, îmi ascult și instinctul, că ăsta nu m-o înșelat niciodată.
Și de data asta, instinctul îmi spune clar că ceva e atât de putred, de mă mir că mai stă în picioare lumea asta.
Dar ție, internetule?
Ție ce-ți spune rațiunea? Dar simțirea?
Hai cu echilibrul. Te ascult. Până când mai trebuie să stăm… și să așteptăm…”