Updated on octombrie 8, 2020 Un clujean mutat la București povestește „ciocnirea civilizațiilor”, Ardeal vs Capitala României. Astăzi despre “NO” sau un “E”
Sergiu Penciu: „Jurnal de #ardeleanincapitala ep. 2 “Vorba”
Pentru noi ardelenii vorbitul este o artă. Ne rumegăm bine fiecare cuvânt, gândim ce urmează să spunem și așteptăm momentul potrivit pentru a ne exprima ideea și a ne lansa în susțineri. După ce trecem prin minte tot acest ritual și îl reanalizăm abia apoi putem să scoatem un “NO” sau un “E”. Între noi e suficient. Depinde doar de cum pui accentul, cât lungesti cuvântul și care e mimica atunci când îl rostești.
Credeți–mă că a fost perfect până acum. Ne-am înțeles că prin minune și totul a ieșit brici. Ce vreau să vă spun e că sunt cel mai norocos ardelean din București. Odată cu mine s-a mutat aici și un coleg din Arad. Stăm la birou, la 2 m distanță unul de celălalt și ne este suficient “no” și “e”. Astăzi discutam aprins și la un moment dat vine un coleg de-al locului și intervine în discuție.
Dragilor, atâtea cuvinte pe secundă și atâtea exclamații nu am auzit în viața mea. Ce îmi amintesc este doar atât:
– Frate, sunt fiert pe voi, e noaptea minții să faci asta. Boss, nu face sens. Hai, hai, vă pup. Pa.
În timp ce colegul pleca ne-am uitat unul la celălalt și în forță am închis discuția:
Eu: – Noooo, amu?
El: – Ee”.