Updated on ianuarie 4, 2020 Coada la români este ceva sfânt, iar atunci când cineva se bagă în față este imediat apostrofat de cei care așteaptă.
Același lucru i s-a întâmplat și unui client de la Auchan-ul de la Iulius Mall din Cluj, chiar dacă bărbatul nu făcuse nimic greșit.
Johny Klaus a scris pe Facebook: „Nu ești tu când ți-e foame. Ia ceva în gură și stai la coadă!
Eram în Auchan și m-a luat foamea.
La mâncare nu servea nimeni. Pustiu.
M-am plimbat de-a lungul vitrinei pe lângă mâncărurile aburinde, așteptând să apară doamna. Între timp unde începe linia de servire, mult în spate, s-au strâns 4 persoane. Am vrut să renunț și m-am depărtat dezamăgit. Atunci în urma mea a apărut doamna:
– Da domnu, poftiți! Vă servesc cu ceva?
Lihnit cum eram, am făcut stânga-mprejur și m-am năpustit la cazanele cu ciorbă.
N-a apucat să bage polonicu în oală căci un domn din grupu de 4 a strigat:
– Alo, domnu stați la rând! Noi stăm aicea la coadă!
N-am vrut să îmi stric buna dispoziție înainte de masă, așa că m-am dus zâmbind către grupu de 4 care se băgau unu într-altu să-mi arate mie că acolo chiar e o coadă. Chiorule!
Doamna de la mâncare deja le cerea scuze:
– Iertați-mă dar nu v-am văzut!
O omnișoară la fel de răzvrătită a verbalizat:
– Aici începe coada!
Și mi-a arătat curu.
Cu alte cuvinte “Treci în spatele meu și așteaptă! Ce te bagi tu în față?!”
Văzând spectacolul pe care mi-l oferă lumea, m-am pus la coadă ca la teatru, și am început să zâmbesc și mai aprig.
Ori în Ardeal nu zâmbești aprig.
Zâmbești molcom!
Așa că domnului i-au sărit dracii:
– Are impresia că noi stăm degeaba aici! Se face că nu ne vede!
– Ba vă văd, domnu meu.
– Și dacă ne vezi, îți bați joc de noi? Dacă n-aveai ochelari mai ziceam! Da dacă ne vezi de ce ne iei de proști?!
Deja audiența spectacolului creștea proporțional cu vocea domnului.
– Nu v-am luat domnu meu. Chiar v-am lăsat! V-am lăsat în pace!
– Tu pari un tip citit, dar am impresia că ne sfidezi așa fără pic de rușine!
– Ce sfidare?! Ce rușine?! Mi s-au spus să trec la coadă? Am trecut imediat la coadă! Nici n-am stat la discuții!
Nefiind obișnuit să joace pentru public larg, a început să piardă din nerv. Sau poate doar îi era foame și a obosit.
– Asta e… asta e deja… Ne… nesimțire. Nici nu știu cum s-o mai numesc!
– Ce nesimțire? Mi s-a zis să trec la coadă, uite-mă la coadă! Chiar ultimu sunt! (către o bătrânică din spatele meu): Poftiți doamnă în față că eu nu mă grăbesc!
– Ah nu, nu, mergeți că eu mi-am luat deja, zise dânsa.
– Vedeți domnu? Știu să stau și la coadă! N-oi fi făcut eu armata da știu să respect niște reguli de bun simț! Ori dumneavoastră aveți probleme de temperament.
N-a mai zis nimeni nimic. Toată lumea zâmbea aprig la domnu. Cu toții am fost serviți. Ordonat. Pe rând. La coadă. M-am pus la masă să mănânc în tihnă niște pește cu măzline.
El s-a întors iar la coadă să-și ia niște sos. Probabil îi intra cu noduri și îi cam stătea în gât. Sau poate uitase să ia.
Nu știu. Eu i-am urat poftă bună și i-am zâmbit.”