Updated on februarie 6, 2019 O mamă din Iași cu 3 copii mulțumește celor din Cluj care au ajutat-o să-și facă bine un copil la unul din spitalele din oraș.
Oana Vasiliu: „Aceasta este o poveste despre omenie în primul rând, solidaritate și empatie.
Și să o spun pe aia dreaptă…
Am plecat cu teamă la Cluj, cu trei copii după mine.
Mi-am făcut griji pentru ceilalți doi care nu au rămas niciodată singuri.
Despre Roni nu mai spun. Nu l-am lăsat niciodată singur în spital.
Și practic nu știam unde și cum o să mă împart.
Înainte să plec din Iași, am tot vorbit cu Ligia Roxana cu orele la telefon.
Ea e fata de la Umbrela Anticorupție Cluj.
A făcut totul posibil să prind încredere că nu sunt singură și că o scoatem la capăt. Și a avut ceva de muncă.
Tot ea a venit la autogară și ne-a luat cu un taxi și duși am fost până în centrul orașului, unde am fost cazați pentru o săptămână.
Înțeleg că pentru cazare au pus umărul oameni faini din USR Cluj.
Nu le știu numele tuturor.
Însă am cunoscut-o pe Dana, care împreună cu soțul ei Christian Schuster, m-a și vizitat în spital, apoi mi-au luat copiii într-o seară și i-au dus la un film.
Ei spun că nu e mult, dar gesturile acestea au făcut diferența.
Elek Levente, un domn cu care nu am reușit să mă văd față în față, dar am tot discutat ceva timp la telefon, căutând cele mai bune soluții pentru copil.
Nu în ultimul rând, Emanuel Ungureanu – Deputat USR, care s-a asigurat prin asociația umanitară pe care o conduce că primim hrană caldă zi de zi, atât eu și Roni în spital, cât și ceilalți doi copii cazați în apartament.
M-a impresionat că a venit dis de dimineață și ne-a luat cu mașina, apoi ne-a dus direct la spitalul de neurologie pediatrică, unde am fost lăsați pe mâna unui medic bun.
Apoi zi de zi am fost sunată și întrebată dacă totul e bine, dacă am nevoie de ceva. Și asta nu e puțin, mai ales că eram obișnuită să mă descurc singură și nu întotdeauna reușeam.
Recunosc că am rămas cumva mirată. Aveam o altă impresie despre deputați.
Chiar și legat de cei din USR pe care i-am cunoscut, nu m-aș fi aruncat în afirmații dacă nu vedeam cu ochii mei că sunt oameni de cuvânt în primul rând.
Tot prin asociația lui Emanuel Ungureanu a sosit și o domnișoară, pe nume Adina, care face voluntariat. Ea a stat zi și noapte cu Flori și Laura în apartamentul închiriat, astfel încât eu am putut sta liniștită în spital, fără să îmi fac griji peste griji. Copii au placut-o. Bonus… au mai fost și cuminți!
Vedeți voi…
La Cluj m-am simțit ca și cum mi-am făcut o nouă familie.
Când am ajuns în Iași, mărturisesc că deja îmi era cumva dor de ei.
Și chiar dacă nu mi s-a cerut nimic în schimb, dacă vreodată voi putea ajuta chiar și de la depărtare, o voi face cu toată inima.
Pentru mine, dar și pentru copii, pasul ăsta spre Cluj a fost foarte important.
Acum putem spune că ne-am liniștit și noi cumva după ani de zbateri.
Dragilor, vă mulțumesc pentru tot.
Și de ce să nu o spun, sunt mândră că fac parte din familia Uniunea Salvați România – USR
PS. Să vă țineți bine că de-acum vin moldovenii spre Cluj. Numai eu câte mesaje am primit în care eram întrebată cine, cum m-a ajutat în toată povestea asta.
Dar totodată sper că vor fi și oameni care vor ține cont de gestul vostru și vor pune umărul, donând pentru Asociatia pentru Solidaritate si Empatie Delia Gradinaru.
Cea prin care am primit hrană caldă în spital, de am avut să împart și cu alți mici pacienți pofticioși.
Cea prin care și ceilalți doi copii, Flori și Laurica au primit zi de zi hrană caldă, dar și alte bunătăți.
Și nu doar atât…”