Updated on iunie 30, 2018 Scriitoarea Irina Binder a rămas impresionată de omenia celor din Cluj, în special a medicilor și asistentelor de la Institutul Oncologic IOCN.
Irina Binder: „Sejurul meu de 2 luni în Cluj s-a încheiat. Au fost 2 luni pe care mi le-am imaginat altfel, cumplite… Motivul șederii mele în Cluj este sănătatea unei persoane dragi, care a făcut radioterapie și chimioterapie la Institutul Oncologic IOCN.
Gândul că voi ajunge din nou într-un spital oncologic m-a înspăimântat. Încă nu am uitat ce mi-a spus o infirmieră când tata era internat la oncologie în Brașov: „Măi fetițo, tu mai speri să-l iei pe tatăl tău viu de aici? Tu nu știi că oncologia se mai numește și fără nicio speranță?” A avut dreptate. Tata nu a mai avut vreo speranță, iar eu am rămas cu spaimă de spitale oncologice.
În ultimul timp am mai avut tangențe cu astfel de spitale. Mereu mi-a fost la fel de frică. De data aceasta aș fi mers oriunde în altă parte, la privat, în străinătate, însă am aflat că la Cluj la IOCN sunt medici extraordinari. Prima impresie despre institut a fost că nu mă aflu într-un spital de stat.
Curățenie exemplară, ordine, disciplină, reguli respectate cu strictețe și un personal extraordinar de amabil. Pacienții de aici sunt mult mai liniștiți și mai încrezători decât alții care se tratează în alte spitale oncologice.
Medici geniali, profesori și conferențiari care muncesc în acest instituit de zeci de ani, care au tratat și salvat mii de pacienți sunt cât se poate de umani, de atenți, prezenți și dau dovadă de un profesionalism desăvârșit.
Despre ei ar trebui să se povestească neapărat. Sunt oameni povești, sunt cei care „construiesc” medicii de mâine. Mă bucur că rezidenții au șansa să învețe de la asemenea medici. I-am admirat pe tinerii rezidenți, frumoși, harnici, extrem de atenți și grijulii cu pacienții și mai ales foarte bine pregătiți.
Institutul oncologic din Cluj mi-a arătat că se poate și altfel.
Au fost 2 luni în care am învățat foarte multe, în care am cunoscut oameni minunați, am întâlnit aici și cititori…
Plec cu sufletul împăcat că se poate și altfel decât am crezut, cu speranța că și în alte spitale de stat se poate… Sunt recunoscătoare pentru toți oamenii buni pe care i-am întâlnit, pentru toți cei care m-au îndrumat, pentru toți prietenii și necunoscuții care au vrut să-mi ofere ajutor și cazare, mulțumiri RESIDENCE Il Lago pentru condițiile minunate de cazare, mulțumesc fiecărui om care mi-a făcut șederea în Cluj cât mai bună!
Îi mulțumesc prietenei mele Bia pentru că în aceste 2 luni mi-a fost un sprijin uriaș!
Așa cum am mai spus, în Cluj este epidemie de bunătate și omenie.
Le cer scuze tuturor celor din Cluj cu care aș fi vrut să mă întâlnesc și nu am reușit. Voi reveni în Cluj cu drag și ne vom vedea.
Abia aștept să merg acasă, mi-e dor de Brașovul meu, de copiii mei, de biserica mea, de patul meu, de pădurile mele…”