Cluj. Daniela Dragne-Macarie: „Ieri, comand taxi și aștept cumințică mașina. Sosește la timp. Deschid portiera și salut politicos … -Bag…în mă-ta! (nu am înțeles niciodată de ce mamele și nu tații) Cine …ți-a dat …”

Updated on aprilie 18, 2018 O clujeancă a povestit pe Facebook experiența avută într-un taxi, marți.

Pe Facebook, Daniela Dragne-Macarie a scris: „Ieri, comand taxi și aștept cumințică mașina. Sosește la timp. Deschid portiera și salut politicos anunțând destinația unde doresc să ajung. Niciun un sunet scos de șofer.

Cluj. Daniela Dragne-Macarie: „Ieri, comand taxi și aștept cumințică mașina. Sosește la timp. Deschid portiera și salut politicos ... -Bag...în mă-ta! (nu am înțeles niciodată de ce mamele și nu tații) Cine ...ți-a dat ...” 1

Oare m-a salutat și nu am auzit? Eh, nu contează. Ceea ce contează este că îmi doresc să ajung cât mai repede la destinație din cauza mirosului din mașină: un miros greu de transpirație și tapițerie îmbâcsită. Simt prezența unei tensiuni apăsătoare. Deschid discret geamul. Privirea șoferului, (în oglinda retrovizoare) mă țintește cu reproș. Tăcere. Măcar nu am de făcut conversație. Dar… glasul șoferului răsună puternic și brusc:

-Bag…în mă-ta! (nu am înțeles niciodată de ce mamele și nu tații) Cine …ți-a dat carnetu de bou tâmpit? Că mai mulți proști ca în România nu se găsesc nicăieri.
Evident că nu-mi permit să redau porcoasele înjurături. Monologul șoferului continuă pe același ton furios, în timp ce conduce cu brutalitate mașina veche și autohtonă.

-Că mai repede ajungi să mergi prin Barcelona decât prin Cluj. Mama dracului de proști. Aici nu respectă nimeni nimic. Nu sunt legi să-i pedepsească, numai pentru unii, că ceilalți…Așa e când madame Iohannis nu-și lasă bărbatul să conducă și umblă cu fuste până în… Să vă… Că m-am săturat de țara asta împuțită…

Prefer să tac. Știu că nu are sens să spun ceva, pentru că nu m-ar auzi. Totuși, încerc:
-Mai sunt și neatenți în traf…

Dar nu apuc să-mi termin părerea de rostit că omul dovedește faptului că nu mă aude:
-Că în Barcelona știu regulile pentru că li frică. Îi arde la buzunar. Aici nu e respect…

Aleg să-l las în supărarea lui și, cuvântul „respect” repetat de șofer mă face atentă la el. Îi privesc ceafa neatinsă de apă și tricoul îmbâcsit de grăsimea pielii și mirosul greu pe care-l emană la orice mișcare. Privirea mi se oprește pe unghiile netăiate de ceva vreme, care păstrează, cu sfințenie, un strat consistent de mizerie, de culoare neagră. Câte o înjurătură și frâna bruscă mă îndeamnă să privesc cam pe unde ne aflăm și să-mi dau seama cât mai am până la destinație. Ingoranța o suport, însă lipsa igienei..

Cât de mult vorbesc de RESPECT cei care nu au învățat respectul! Din păcate, continuă, în atitudinea multora dintre concetățenii noștri, să privească spre ceilalți și să pretindă acestora ceea ce ei nu oferă. Până nu ne înlocuim MENTALITATEA, schimbarea nu va veni vreodată. Și asta începe cu PROPRIA PERSOANĂ”.

Advertisements
error: Content is protected !!