Updated on ianuarie 3, 2015
Clujeanca Simona Ștefan are 47 de ani și lucrează de o viață în cadrul Armatei Române. Mai exact din 1988 când a ieșit de pe băncile școlii. Spune că își dorea să fie militar încă de când era mică, chiar dacă nu știa ce sunt alea grade și funcții, iar acum este mândră că face parte din Armată. Iar ca să demonstreze că își merită locul într-o lume stăpânită de bărbați, Simona Ștefan a bifat, de curând, o misiune militară într-un teatru de război din Afganistan.
„Îmi doream foarte tare să plec într-o misiune. Nu știu de ce, dacă unii spun că primează banul, da, pot să spun și asta, dar mi-am dorit foarte tare să plec. Am plecat în Afganistan, pentru că am vrut o experiență nouă. Mai avusesem colegi, prieteni care au fost acolo, mi s-au părut că unii dintre ei erau foarte schimbați la întoarcere, erau mai maturi și am vrut să văd cum e. Am plecat în ianuarie 2013, după 6 luni de pregătire și m-am întors în iulie 2013. Am plecat cu un batalion în care, în cele 6 luni de pregătire, efectiv am devenit ca o familie, iar când am ajuns acolo am rămas la fel. Ne-am susținut unul pe altul, iar având în vedere că eu am fost și pe o misiune de cooperare civil-militară, sigur aveam misiuni de ajutorare, de cooperare cu civilii direct, dar eram însoțite de colegii noștri care zi de zi patrulează și asigură siguranța acolo în Afganistan”, spune pentru Vocea Transilvaniei, plutonierul adjutant Simona Ștefan
După șase luni petrecute într-o altă civilizație, într-o țară în care și soarele este acoperit de praf, iar militarii își duc existența , vreme de 6 luni, în corturi, Simona Ștefan spune că la revenirea în țară verdele i s-a părut cea mai frumoasă culoare de pe planetă. Dar ar mai repeta cel puțin o dată experiența într-un teatru de război. (sursa: voceatransilvaniei.ro)
„Pentru mine, cel puțin, a fost o experiență foarte frumoasă. Tristă, penrtu că nu puteam să cred că în zilele noastre mai există și astfel de culturi în care femeia și fetițele sunt undeva jos. Apreciez acum mai mult că m-am născut aici. Când am ajuns în țară, când am aterizat pe aeroport și ne-am dat jos din avion, după ce zburasem 14 ore cu un avion militar, am văzut verdele și pe colegii noștri îmbrăcați în verde, am spus că cea mai frumoasă culoare de pe fața pământului este verde. Nici nu vă puteți imagina, deși era dimineață și era o vreme mohorâtă, încă nu ieșise soarele, dar era atât de frumos.”, spune Simona Ștefan