Updated on august 4, 2017 Cu toată ura unora care nu mai au loc de Untold, un taximetrist a exprimat cel mai bine ce înseamnă festivalul: „idealul omenirii, oameni atat de diferiti, uniti prin muzica”. Cum să-i urăști pe cei care se bucură că au ajuns în Cluj?
Pe Facebook,Stelian Feurdean a scris: „Un taximetrist la Untold
Ziua 1
Am iesit de dimineata , sa iau pulsul orasului. Inca de aseara au inceput sa vina grupuri , grupuri , doar chipuri vesele , zambitoare , tineri , de toate varstele , unii la prima experienta , se vede nerabdarea pe fata lor. M-am oprit , la Cora , sa iau micul dejun , se simte sarbatoarea in aer , mai ales ca vis-a-vis e zona de camping pentru Untold. Savurez in tihna 2 gogosi si o cutie de lapte cu cacao , ma duc acasa sa ma odihnesc , sa fiu pregatit pentru acest maraton de 4 zile.
(foto: Untold)
Ora 16 , ies din casa si intru in masina , ma uit spre cer , e senin si frumos , si soarele iubeste acest festival , de aia in fiecare an se opreste aici , timp de 4 zile , sa asiste la eveniment.
Spun un Doamne Ajuta si pornesc in aventura celor 4 zile de festival , pornesc statia , curg comenzile si pe statie , si pe aplicatie , de acum si pana luni toate drumurile duc la Untold. Ma uit la fetele clientilor , peste noapte am devenit unul din cele 2400 de taximetre care transporta fericire. Partea frumoasa a festivalului e ca transforma orasul intr-o insula a bucuriei si armoniei intre oameni , vezi toate natiile pamantului , oameni infasurati in drapelul lor national , parca ar fi Jocurile Olimpice ale Muzicii.
Timp de 4 zile traiesc idealul omenirii , oameni atat de diferiti , uniti prin muzica , isi zambesc , se imbratiseaza , isi fac poze , danseaza , intr-o mare de armonie. Cursele se succed cu repeziciune , aceeasi directie , povesti diferite , destinatie comuna. Inevitabil intru in vorba cu ei , (curiozitatea taximetristului) , preiau , de la Grand Hotel Italia , 2 cupluri , trecuti de prima tinerete (undeva intre 50-55 de ani) , din Braila , ii intreb cum de merg la Untold , domnul de langa mine imi raspunde “noi suntem consumatori de muzica rock , nu ascultam genul asta , am venit la prima editie cu copiii , sa nu ii lasam singuri , a fost minunat am descoperit ca si muzica de club e frumoasa , la a doua editie copiii au zis ca nu mai vin , noi am venit , si acum la fel”.
Zambesc si ma gandesc ca muzica nu are varsta , se succed cursele , 4 barbati , din Israel striga in masina “I Love Untold , I love Cluj” , 2 tinere din Franta , se chinuie sa ma salute in limba romana si sa imi spuna cat de bucuroase sunt ca au ajuns la Cluj.
În final conversam in engleza , trec cu ele prin spatele stadionului , se declanseaza focul de artificii , incepe oficial Untold , opresc masina , la cererea lor , sa privim cerul luminat de jocul de artificii , opresc ceasul , platesc cursa , ne imbratisam si ne uram seara minunata , 2 spanioli , reveniti pentru a treia oara , cred ca am dus oameni de pe toate continentele , toti aveau ceva in comun , iubeau muzica si distractia , iubeau viata.
Curg rauri de oameni , din toate directiile , daca e sa faci un stop-cadru o sa vezi zeci de mii de zambete , doar zambete. Noi alergam dupa comenzi , fara pauza , la un moment dat eram o coloana de vreo cateva zeci de taximetre , toti cu aceeasi directie , zambesc si ma gandesc ca suntem un fel de tren al fericirii. Ora 1 noaptea , incep sa apara primele semne de oboseala , mi-e foame , ma opresc , la un fastfood , sa mananc , mai sunt vreo zece colegi acolo , mancam incet si schimbam pareri , in fundal se aude incet , muzica din parc , terminam mancarea , fumam o tigara , ne dam mana si inapoi in trafic , abia de acum incepe greul , cand o sa plece marea de oameni spre casa.
Preiau clientii , din mers , ii lasi la destinatie si gonesti inapoi la stadion sa preiei din nou , pentru noi e o cursa contracronometru , incercam din rasputeri sa onoram toate solicitarile , de pe strada sau din dispecerat , nu e deloc usor dar vrem sa facem cinste orasului si evenimentului , taximetristii clujeni sunt renumiti pentru corectitudinea lor si tinem sa pastram aceasta imagine , ne imbarbatam , reciproc , din priviri , in goana noastra dupa alti si alti clienti.
In masina aud doar superlative , la adresa festivalului , in sinea mea ma simt mandru de orasul meu , de meseria mea , pentru ca auzi de la toti felicitari pentru modul onest si corect in care lucram. Se crapa de ziua , nici nu stiu cand a trecut noaptea , vezi oameni rasfirati pe drum , cu mainile intinse , as vrea sa va cuprind pe toti , sa va duc acasa , sa va strang mana si sa va multumesc ca ati venit in orasul nostru , din pacate masina mea are doar 4 locuri , remarc gentiletea barbatilor , indiferent de varsta , care cedeaza locul in taxi femeilor , e frumos sa vezi ca e si un festival al bunelor maniere.
Ora 6 , incep sa clipesc tot mai des , oboseala isi spune cuvantul , decid ca e cazul sa ma retrag , nu vreau sa provoc vreo tragedie , dar vreau sa o fac cu sentimentul ca am ajutat , mai iau un cuplu , care mergea in aceeasi directie cu mine , nu vreau bani pentru cursa , oricum merg spre casa. Am parcat masina , opresc motorul , ce linisteee , ies din masina si privesc din nou cerul , e la fel de senin. Ma duc la somn , ne vedem maine , in acelasi loc , Untold , casa bucuriei.
Cu drag Stelian Feurdean , un transportator de persoane , destine si povesti. Pe scurt un taximetrist”.