Updated on aprilie 26, 2020 În condițiile carantinei impuse de epidemia de coronavirus este foarte dificil să fi aproape de cel drag, mai ales atunci când acesta este în spital.
Este și cazul Luminiței Dumanescu, al cărei tată se află internat la Medicală 3. Cu toate acestea cei doi au găsit un mod inedit de a comunica de la distanță, altfel decât cu ajutorul telefonului.
Luminita Dumanescu a scris pe Facebook: „Poveste de Covid
În urma unor complicaţii ale afurisitei boli de care suferă de şase luni, tata a ajuns azi în spital, la Medicală 3, unde a şi fost operat în septembrie.
L-am dus în urgență, cu semne evidente de obstrucție intestinalā, confirmate de tomografie, după ce un echipaj de pe ambulanța solicitată miercuri a considerat că e o indigestie. La pacient cu neoplasm de colon. Operat si cu istoric de 8 ture de chimioterapie.
Dar nu despre asta e vorba aici ci despre calea noastră absolut originală de comunicare. Când a fost dus în salon, după testul covid, endoscopie si alte analize, tata m-a sunat să-mi spună că vede din pat exact casa mea. De la etajul 3, salon 51. Apoi m-a sunat mai târziu, să ne bucurăm amândoi de apus. Ne-am bucurat!
Când s-a lăsat seara, am pus in cârca unui proiector (de pe prispa mea) şi a becului de la salonul lui (unde e singur, în aşteptarea rezultatului testului Covid pentru a putea intra intr-o operație grea) sarcina de a face pe intermediarul pentru ca noi să putem comunica, în ciuda Covid!
Eu pornesc şi opresc proiectorul, tata aprinde şi stinge becul in salon. Îl văd şi mă vede! I se inmoaie vocea şi îi simt nodul din gât. Lacrimile. Şi aşa ne suntem aproape, ne spunem noapte bună, ajutați şi de telefon, până când vom putea să ne îmbrățişăm iar. Azi n-am putut, între noi stătea Covid, flancat de brancardieri.
P.S. Undeva în cercul galben, tata aşteaptă să mă vadă! Aşteaptă să aprind şi să sting proiectorul ca să poată identifica un punct de sprijin în beznă!”