Updated on septembrie 24, 2018 Mulți bucureșteni au ales să plece din Capitala României în Cluj, pentru a găsi măcar un pic de civilizație. Spre uimirea lor au găsit civilizație ca în Vest. Este și cazul sociologului Barbu Mateescu. După un an de Cluj acesta a făzut o comparație.
“Ce avem aici? Normalitatea despre care scriu românii plecați în Austria sau Danemarca sau Germania. În termeni mai clari, România la care visezi, europeană, prosperă, cu bun-simț și respect reciproc, unde se trăiește ca-n Vest și administrația e eficientă… există.
Eu prefer Clujul pentru că e sprințar și – atât conform cifrelor oficiale, cât și în practică – un oraș în care tinerii au o pondere mare. Însă normalitatea menționată mai sus este întâlnită, din câte am descoperit, de bucureștenii care s-au mutat cam oriunde în țară, dar în afara Vechiului Regat: Sibiu, Timișoara, Oradea.
Și, din două click-uri, descoperi că autoarea/autorul locuiește în București, eventual născându-se în Vechiul Regat și apoi venind în București, și îți dai seama că ea/el crede că toată țara e la fel”, îşi începe Mateescu textul publicat pe blogul personal sociollogica.blogspot.com.preluat de Ziua de Cluj.
După un an de Cluj – observațiile unui bucureștean
1. Chiriile. “Sunt imense!” îți zic clujenii. E și o oarecare mândrie secretă aici (“Nu rezistă oricine în Cluj!”)
2. Taxiurile. Dacă vii din București, vei percepe distanțele cu totul altfel decât oamenii locului și vei avea nevoie de taxiuri doar până înveți transportul în comun, iar apoi doar noaptea.
3. Încrederea și legea.
4. “S-a stricat Ardealul, nu mai e ce-a fost”. Auzi asta în special de la intelectualii mai vârstnici nenaționaliști. Pe cifre da, s-au pierdut un milion de sași și șvabi, migrațiile etnicilor maghiari au fost puternice. Nenorocirea este incontestabilă.
5. București. De la distanță o să ți se pară din ce în ce mai apăsat ca fiind o capcană și, ca să o zicem în termeni sobri, un oraș doar parțial europenizat. Sursele de stres sunt multiple, iar oamenii suferă în consecință.
6. Boc. Îl dăm Bucureștiului pentru 36 de miliarde de miliarde de euro.
7. Verde. Cluj are mai puține parcuri decât Bucureștiul, raportat la suprafață și populație, însă este foarte verde, în special anumite cartiere fiind pline de copaci. Efectul asupra stării de spirit este foarte pozitiv.
8. Chill. Transilvania, această Californie. De ce să te grăbești? De ce să te stresezi?
9. … cu excepția momentelor când nu e chill. Adică e de muncă. Etica protestantă a lui Max Weber e la putere aici.
10. Nu întârzia. Ai fi singura persoană care o face.
11. Cuvântul dat e luat în serios. Asta înseamnă multe avantaje pentru tine (“uau, deci când omul ăla zicea că până poimâine îmi dă cartea, chiar era serios!”), dar și responsabilități evidente.
12. Transportul în comun este eficient, rapid și de încredere. Nimic special dacă ai vizitat deja un oraș din Occident. De exemplu, a avea panouri care să-ți arate câte minute mai sunt până la venirea următoarelor autobuze sau tramvaie, linie cu linie, e ceva normal și nu science-fiction.
13. Vremea. Extrem de schimbătoare. Două luni pe an poți ieși din casă fără să ai pe braț o geacă, o vestă sau un pulovăr.
14. Relațiile interetnice. Bune în special în rândul oamenilor tineri. Evident mai bune decât ce visează naționaliștii din Regat care, vorba cuiva pe care nu-l mai identific (scuze), au văzut un etnic maghiar ultima dată în alb-negru, pentru că așa se transmiteau în anii ’80 la televizor ultimele meciuri în care a jucat Bölöni.
15. LBGTQ. În ciuda unor tam-tam-uri punctuale, orașul e probabil ceva mai puțin homofob decât media națională. În 2015 Transilvania (incluzând punctual aici și foarte conservatoarea zonă Crișana) era cea mai pro căsătorie între persoanele de același sex din cele trei regiuni istorice, nu cred că lucrurile s-au schimbat.
16. Aeroportul. Trebuie mărit, dacă se poate ieri.
17. UBB (adică Universitatea Babeș-Bolyai). Everything is UBB and UBB is everything. Fără mediul universitar orașul ar fi unul trist și limitat. Subliniez în special existența multor profesori tineri și foarte tineri. UBB este atât de dinamică încât pare a nu fi de stat, ci o instituție tipic ardeleană, parte ONG și parte business consecvent.
18. Lentoarea ardeleană se vede în debitul verbal și cam în nimic altceva.
19. Accentul. Nu-l vei avea niciodată. Poți să începi însă prin *a* *rosti* *cuvintele* *clar*, *răspicat*, *până* *la* *capăt*, *fără* *să* *mănânci* *silabe*. Ceea ce în genere în viață n-are cum să-ți prindă rău, plus că mai și apuci să gândești oleacă.