Updated on octombrie 17, 2014 La „The Museum” am ajuns într-o seară de octombrie mult mai călduroasă decât ar fi trebuit să fie, împreună cu doar doi prieteni, la fel de lipsiți de așteptări în ceea ce privește jocul ca și mine. Dezamăgiți că nu eram 6, așa cum ne-am fi propus inițial, și că jumătate de gașcă ne-a abandonat, convinși că poate nu suntem cei mai buni la dezlegat mistere sau că spiritul nostru de echipă se poate dovedi a fi insuficient, contextul nu ni se arăta drept unul neapărat favorabil. Ei bine, din clipa în care am trecut pragul în camera de „procesare”, am fost întâmpinați cu zâmbet, bomboane, instrucțiuni și o atmosfera extrem de prietenoasă, ceea ce a făcut ca faptul că vom fi încuiați timp de 60 de minute într-o spațiu străin să nu mai pară ceva amenințător. Iar de acolo-ncolo, „salvarea” stătea în mâinile (ori mai degrabă competențele) noastre.
Nu voi dezvălui nici modul de desfășurare al jocului, nici tipurile de puzzle-uri/indicii, pentru că ar fi păcat, e genul de experiență pe care vrei să o trăiești, nu să-ți fie povestită. Cu toate astea, pot dezvălui că e greșit din start să vă așteptați (doar) la o cameră ori să porniți de la ideea că va fi ușor. Nu e. Posibil să nici nu reușiți să ieșiți în timp util (noi am scos un onorabil timp de 59 de minute, demn de-o scenă clișeică de film de acțiune, dintr-o simplă întâmplare). Dar asta te ține în priză, asta îl face provocator, asta te face să te ambiționezi să gândești mai bine, mai repede, mai eficient, atunci când ți se va mai da ocazia. O mulțime de lacăte, de sisteme diferite, ascunzători și puzzle-uri inteligent construite te fac să nici nu știi pe unde-a trecut ora și-ți cresc adrenalina la cel mai înalt nivel, mai ales când observi presiunea timpului scurs. După un început cel mai adesea timid, în ultimele minute mi s-a demonstrat că ești mai eficient decât ai reușit să fii pe tot parcursul jocului. Consider potrivit să mai menționez că multe din cele găsite în spațiul dedicat jocului mi-au părut a fi improvizate cumva, ingenios, e drept, și că jocul nu se folosește de efecte speciale complicate. Poate pentru unii dintre voi acesta ar fi o caracteristică eliminatorie, pentru mine a fost un plus dat autenticității și continuității poveștii pe care acțiunea se centrează.
Pentru aceia dintre voi care n-ar încerca un astfel de joc din cauza claustrofobiei, e important să aflați că în grupul nostru, deși mic, am avut și un astfel de caz, fără ca vreo secundă să simțim efectele. Iar pentru aceia care consideră că teama ar fi un impediment, pot spune că singurul lucru de care te poți teme la „The Museum” e faptul că te vei dezamăgi, în cazul în care timpul se va scurge înainte ca tu să fi găsit soluție jocului. Dar nici ăsta nu-i un capăt de lume, întrucât la cerere, și în funcție de programările ulterioare, ți se va da șansa să prelungești puțin timpul, dacă ești aproape de momentul evadării. Și chiar dacă nici asta nu te ajută, ușa ți se va deschide, iar tu vei pleca dacă nu victorios, măcar cu ceva experiență nouă la purtător și-o poveste faină de spus prietenilor care n-au trăit-o.
În concluzie… aș mai încerca o astfel de experiență? Cu siguranță! Iar din câte mi-a fost dat să aflu, oamenii responsabili pentru „The Museum” au în pregătire și o altă variantă de joc, într-un nou spațiu, mult mai complexă și impresionantă ca prima, așa că, personal, v-aș recomanda să le urmăriți activitatea. Până atunci, ne mai rămân alte câteva camere prin oraș din care să-ncercăm să evadăm, alte câteva povești de aflat, alte câteva soluții de găsit. Îndrăzniți! Dacă vreți un mod inteligent de distracție, ăsta e probabil unul dintre cele mai potrivite moduri în care să vă petreceți timpul liber, asigurându-vă că puținii bani investiți nu vor fi niciodată irosiți.
Website : www.themuseum.ro
Info&Rezervari : 0745487112
Autor : Ioana Teodorescu