Discuțiile despre reforma statului revin constant în spațiul public, însă măsurile concrete se lasă așteptate. În timp ce Guvernul propune creșteri de taxe și impozite pentru a acoperi deficitul bugetar, consultantul Doru Șupeală atrage atenția că adevărata problemă se află în organizarea stufoasă a administrației locale.
Într-o analiză publicată pe rețelele sociale, Șupeală face o comparație simplă: Polonia, cu o populație de 38 de milioane de locuitori și o suprafață cu 31% mai mare decât România, are doar 1.500 de primării. România, cu aproximativ 20 de milioane de locuitori, are nu mai puțin de 2.850 de administrații locale.
Cu alte cuvinte, România are de aproape două ori mai multe primării decât o țară cu populație dublă și teritoriu considerabil mai extins.
Potrivit lui Șupeală, aici ar trebui să înceapă adevărata reformă: nu prin concedierea a câtorva procente de angajați din administrație, ci prin reducerea masivă a numărului de primării. Argumentul său este că o mare parte dintre localități nu își pot acoperi nici măcar cheltuielile cu salariile din veniturile proprii, fiind dependente de subvenții de la bugetul central.
Consultantul propune un model clar: existența unei administrații locale complete ar trebui să fie justificată doar pentru localitățile cu minimum 25.000 de locuitori. Sub această limită, comunele și satele ar trebui comasate, păstrând doar un birou administrativ de relații cu cetățenii.
În viziunea lui Doru Șupeală, nici Bucureștiul nu are nevoie de șase sau șapte primării de sector care gestionează separat bugete și proiecte similare. Totodată, localitățile-satelit din jurul marilor orașe – precum Florești, Apahida sau Baciu în zona Clujului – ar trebui integrate administrativ în municipiile mari de care depind economic și social: „Localitățile-căpușă sau satele-dormitor de tip Florești, Apahida, Baciu etc. din jurul marilor metropole (București, Cluj, Brașov, Iași, Timișoara) ar trebui unite cu orașul cel mare.
De aici începe o reformă reală. Restul e can-can”, conchide consultantul.