Updated on februarie 2, 2025 
„Românii au talent” sezonul 15 a început la Pro Tv vineri, 31 ianuarie, cu povești emoționante și numere spectaculoase. Vedeta serii a fost Marius Moldovan, concurentul care a făcut sala să plângă nu doar cu povestea lui, ci și cu momentul muzical. Andra i-a dat Golden Buzz fără să clipească, iar Mihai Bobonete i-a urat să câștige premiul cel mare.
„Bobo a spus că-și dorește să câștigi Românii au talent. Andi ți-a urat același lucru! Poate îți scurtez eu
drumul… măcar până în semifinală”, a spus Andra, vizibil emoționată, la finalul unui număr care a
impresionat întreaga țară. Și a apăsat butonul auriu, care îl trimite pe concurent direct în semifinală. Dar cine este Marius Moldovan, tânărul care a stors lacrimi din ochii tuturor, spectatori, telespectatori, jurați, prezentatori, scrie Libertatea.
Marius Moldovan a avut o copilărie chinuită, plină de lipsuri, marcată de drame, dar chiar și așa a găsit mereu putere să zâmbească și să meargă mai departe. „Dacă am fost sărac, de unde vise?”, spune tânărul din satul Nimigea de Jos, județul Bistrița-Năsăud, care lucrează în pădure la tăiat lemne. Când era copil a locuit aproape 9 ani la un internat pentru că părinții lui munceau și nu aveau cum să aibă grijă de el, scrie protv.ro.
Apoi, părinții l-au scos din internat ca să îl trimită să muncească pe la oameni prin sat ca să câștige bani. Ambii părinți au decedat, iar Marius muncește de la 12 ani.
Și-a găsit alinare în muzică și a început să cânte prin pădure, când mergea la muncă. „Acolo în pădure oricum nu te aude nimeni ca să râde de tine și eu m-am apucat să cânt ca tăntălăul și de acolo a pornit toată treaba asta”, povestește Marius.
Tot ce cântă el în prezent e bazat pe experiențele traumatizante pe care le-a avut în internat. La un moment dat, cineva i-a făcut cont de TikTok și a început să posteze clipuri în care cânta. A adunat urmăritori și a primit multe mesaje de încurajare.
Marius mai are 7 frați, iar el e cel mai mare. Cea mai mică soră are 9 ani și cel mai mic frate are 12 ani. Acum, Marius are grijă de amândoi. După moartea părinților, a venit Protecția Copilului ca să îi ducă în centru de plasament pe cei doi. El i-a implorat să nu îi ia frații. Nu își dorea ca aceștia să treacă prin ce a trecut el: foame, frig, bătaie, abuz.
Cei de la Protecția Copilului i-au spus că îl văd un copil cuminte și l-au învățat ce trebuie să facă pentru actele de adopție. A mers 40 de km pe jos din comuna lui până în Bistrița ca să facă actele pentru frații mai mici, ca să îi poată adopta. Ar face orice pentru frații lui, vrea să le ofere tot ce nu a avut el.
Marius Moldovan este căsătorit de 9 ani și are și un copil de 2 ani
Muncește oricât și orice doar ca să îi poată întreține pe cei doi frați și pe copilul lui. A fost înscris de cineva la Românii au talent, pentru că lui îi era rușine să vină. S-a bucurat mult când a fost sunat să vină la preselecții. Marius își dorește să inspire și alți copii și vrea să le asigure un viitor fraților lui și copilului lui.
Un frate de-al său și o prietenă din sat l-au înscris la „Românii au Talent”. Spre surprinderea lui, a primit și invitația de a se prezenta la București, scrie Bistriteanul.
„În urmă cu șase ani de zile, mama s-a prăpădit, la vârsta de 39 de ani. Atâta i-a fost legământul cu pământul și s-o dus degrabă. N-o trecut trei ani jumate, și s-o prăpădit și tata. Eu cred că din cauza supărării.
După moartea părinților, cei de la Protecția Copiilor s-au sesizat și au venit să-i ia pe cei doi frați ai mei. I-au întrebat pe ceilalți membri din familie, dar nimeni n-a vrut să-și asume responsabilitatea să crească doi copii. Când am văzut că toți i-au refuzat, am mers eu la doamna aia și i-am spus că-i cresc eu.
Pentru că și eu am crescut într-un centru de plasament, în Bistrița, pe strada Toamnei. Știu ce înseamnă. Nu poate să-mi zică nimeni că nu se întâmplă, pentru că eu știu ce se întâmplă, am trăit acolo. Taică-meu mă ducea luni și mă aducea vineri, pentru că era cu serviciul în oraș.
Am văzut ce se întâmplă acolo. Eu dormeam la etajul doi, și dedesubt, la etajul unu erau dormitoare și le auzeam pe fete că erau abuzate de îngrijitori. Eu eram copil în clasa a III-a, a IV-a… Ce puteam să fac eu?
Pur și simplu le auzeam că urlă în baie și nu știa nimeni ce se întâmplă.
Nu mi-aș fi dorit ca soră-mea să ajungă acolo și să treacă prin momentele alea. Așa că am făcut actele, m-am dus la oraș, am venit înapoi 40 de kilometri pe jos, pentru că trebuia depus dosarul la o judecătorie să aprobe statul să rămână copiii la mine.
Dacă îi lua statul, viața lor era distrusă. Sunt copii pentru care trebuie clădit un viitor. Și Dumnezeu mi-a ajutat, am făcut actele, și acum, împreună cu nevastă-mea, îi creștem pe cei doi frați ai mei…
Nu cred că există cuvinte să exprim fericirea când îi vezi în casă… Chiar dacă nu ai multe posibilități, te pui la masă, ai un blid de zamă caldă, îl mănânci acolo toți cu copiii…”