Updated on septembrie 2, 2024 
Turiștii care vizitează ghețarul de la Scărișoara din Munții Apuseni sesizează de la un an la altul că ghețarul este tot mai subțire, iar administratorii Parcului Natural susțin că iernile tot mai blânde fac ca temperaturile tot mai ridicate și precipitațiile care pătrund în peșteră contribuie la topirea stratului de gheață.
Vara, gheața se topește, iar pe timp de iarnă stratul topit ar fi trebuit să se formeze la loc, proces tot mai dificil din cauza căldurii excesive din ultimii ani, relatează Digi24.ro
Sorin – ghid turistic: În ultimii ani, iernile sunt tot mai blânde, iar stratul format iarna este mult mai mic decât cel ce se topește vara.
Cosmin Dobra – Administrația Parcului Natural Apuseni: În sezonul ploios pătrund precipitațiile în peșteră și dacă nu scade temperatura după sezonul ploios, si atunci se topeste gheata, pentru că și precipitațiile contribuie la topirea stratului de gheață.
Peștera Scărișoara sau Ghețarul de la Scărișoara adăpostește cel mai mare ghețar subteran din România.
Intrarea în Ghețarul de la Scărișoara se face printr-un impresionant aven, a cărui gură, cu un diametru de 60 m, se deschide în pădurea din marginea platoului. O potecă îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în pereți înlesnesc coborârea celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului. Pe fundul lui se păstrează în tot timpul anului un strat gros de zăpadă. Aici se pătrunde în Sala Mare printr-un impresionant portal măsurând 24 m lățime și 17 m înălțime.
Topografia Ghețarului de la Scărișoara este simplă, deoarece peștera reprezintă o încăpere unică cu o dezvoltare totală de 700 m. În mijlocul acestei încăperi se află un imens bloc de gheață, cu un volum de 80.000 m3 și care dăinuie în peșteră de peste 4.000 de ani. Fața superioară a blocului (3.000 m2) formează podeaua Sălii Mari. În partea dreaptă acest planșeu se frânge într-un tobogan abrupt de gheață, care dă într-o zonă, denumită Biserica. Aici apar primele formațiuni stalagmitice de gheață. Aceasta este zona turistică, restul fiind rezervație științifică, cu două sectoare distincte.
Ghețarul de la Scărișoara este important pentru știință în primul rând în complexul de fenomene care se datorează prezenței gheții și structurii generale a peșterii: morfogeneză și evoluția formațiunilor de gheață, stratificarea masivului de gheață etc. Avenul, prin flora sa variată, diferențiată pe nivele, oferă botaniștilor un interesant și permanent teren de cercetare.
Fauna cavernicolă este săracă, cel mai de seamă reprezentant fiind Pholeuon proserpinae glaciale Jeann. În gheața peșterii s-a descoperit un schelet aproape întreg de Rupicapra.