Updated on august 22, 2024 
Turnul Bisericii „Sf. Mihail” din Cluj Napoca poate fi vizitat în aceste zile, cu ocazia Zilelor Culturale Maghiare. Puțini însă dintre aceștia cunosc istoria turnului, unul dintre cele mai înalte turnuri de biserici din România, care măsoară 80 de metri de la bază până în vârful crucii.
Construcția Bisericii „Sf. Mihail” a început undeva în al treilea sfert al secolului al XIV-lea, și a continuat timp de aproape un secol și jumătate, în cel puțin șase etape, până la începutul secolului al XVI-lea. secol, fără a fi complet finalizată. La începutul secolului al XVI-lea, în ultima fază a construcției, turnurile vestice au fost ridicate. La fel ca în cazul multor alte biserici europene, lucrările au fost oprite în această etapă. Doar turnul nordic a fost finalizat, iar turnul sudic a fost în cele din urmă abandonat, scriu cei de la zilelemaghiare.ro.
În 1742-1744, un nou turn baroc, cu un coif de ceapă baroc și Husarenturm a fost construit pe locul vechiului turn de nord-vest . Turnul a fost construit și probabil proiectat de Konrad Hammer, originar din Schwalbach. Trecând prin incendii (turnul a ars de două ori, în 1660 și 1690, după ce s-a aprins de la fulgere) și mai apoi printr-un cutremur, singurul turn al bisericii a crăpat și a fost demantelat în 1764. Timp de mai multe decenii, Biserica „Sf. Mihail” a rămas astfel fără turn.
Enoriașii au făcut însă eforturi serioase, astfel că, în cele din urmă, un turn neogotic a fost construit între 1837 și 1862 pentru a găzdui vechile clopote ale bisericii. Chiar dacă diferența dintre biserică și turn este de aproape 300 de ani, arhitectura lor se completează foarte bine.
Turnul a avut de la bun început cinci clopote, dar dintre acestea se mai păstrează doar unul singur, care datează din 1657 și cântărește 280 kg. Pe el se poate observa inscripția „Slava lui Dumnezeu în înălțimi și pace pe pământ pentru oamenii de bună credință. Turnat de Butzi Kristóf, în anul Domnului 1657”. Restul clopotelor au fost topite în timpul Primului Război Mondial. În 1924, cele patru clopote au fost refăcute în atelierul maestrului Frigyes Hőnig din Arad. Cel mai mare dintre ele este clopotul care poartă numele Szent Mihály (Sf. Mihail), are un diametru de 178 cm și cântărește 2.700 kg.
La finalul restaurării complete a bisericii, în 2020, în plină pandemie, pe partea estică a turnului s-a inserat discret o capsulă a timpului sub forma unei molecule de virus. Ea este o replică simpatică la cele două „ghiulele” de pe fața sudică a bisericii, forme pe care constructorii epocii obișnuiau să le pună din amuzament pe zidurile bisericilor. Mai mult de atât, restaurarea a adus cu sine construirea unei scări trainice, din metal, care numără nu mai puțin de 209 trepte, și nu 175 cât erau inițial. Urcați-le cu încredere, pentru că veți avea ce admira odată ajunși la înălțime.