Updated on aprilie 7, 2024 
Orașul Zlatna din Alba se numără printre cele mai vechi localități miniere din România, dar în trecut era printre cele mai poluate orașe din Europa. La începutul anilor ’60, vechea topitorie din Zlatna a fost reconstruită și transformată treptat într-un combinat metalurgic, care s-a extins cu secții noi, în depresiunea în care se înșirau cartierele orașului.
În anii ’70 – ‘80, uzina metalurgică din Zlatna avea aproape 10.000 de salariați și producea 15.000 de tone de cupru anual, dar și o serie de substanțe chimice extrem de periculoase, ca pulberea de aluminiu, produsă începând din 1978, sau acidul sulfuric. Autoritățile comuniste lăudau randamentul uzinei, fără a menționa gravele probleme de mediu pe care le producea, scrie Adevarul.
Combinatul din Zlatna se afla în plină expansiune în ultimele decenii de comunism, însă a făcut ca orașul Zlatna din Alba să devină unul dintre cele mai poluate orașe din Europa. Localnicii au semnalat de nenumărate ori problemele de mediu și de sănătate pe care le cauzau emisiile de gaze.
Grădinile cu zarzavaturi și pădurile erau pârjolite în urma ploilor care aduceau depuneri de acid sulfuric, iar numeroși localnici sufereau de afecțiuni pulmonare și ale căilor respiratorii din cauza emisiilor de gaze care conțineau plumb și cadmiu.
„În zonele Copşa Mică şi Zlatna poluarea intensă cu plumb şi anhidrată sulfuroasă au condus la îmbolnăviri de saturnism, afecţiuni ale căilor respiratorii, anemii şi tumori maligne la adulţi, rahitism, bronşite cronice şi anemii la copii. De asemenea, în jurul uzinelor metalurgiei neferoase (Copşa Mică, Zlatna, Baia Mare, Neferal Bucureşti) concentraţiile de plumb în aer depăşesc de 15—40 de ori normele admise”, informa Virgil Ianovici, preşedintele Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului înconjurător, în 1982.
Pentru unii dintre localnici, traiul în micul oraș minier din Apuseni devenise greu de suportat, astfel încât cereau autorităților măsuri drastice.
„Întreprinderea metalurgică din localitate împrăştie în aerul dintre munţi, substanţe toxice ce depăşesc frecvent concentraţia maximă admisă. Atât locuitorii oraşului cât şi forurile locale au atenţionat de nenumărate ori conducerea sus-numitei întreprinderi privind daunele poluării asupra sănătăţii oamenilor şi mediului înconjurător, au fost făcute în repetate rânduri propuneri de măsuri tehnice pentru stăvilirea noxelor rezultate, dar degeaba, conducerea întreprinderii metalurgice din Zlatna rămâne nepăsătoare, încâlcind in continuare obligaţiile ce-i revin”, reclamau localnicii, în revista Femeia, din 1978.
Reziduurile metalurgice provenite de la uzinele de cupru erau depozitate pe sol, ca zgură și cenușă cu conținut mare de metale grele, ori ajungeau în aer, prin coșurile uzinelor, odată cu topirea concentratelor cuproase.
Uzinele și minele din orașul Zlatna au dus, timp de mai multe decenii, la poluarea apelor Ampoiului cu plumb, zinc, cadmiu și cianuri, recunoșteau oficialii uzinei.
„Inginerul șef Mircea Roman este născut chiar în localitatea în care lucrează şi tot aici locuieşte. De câţiva ani buni, el este confruntat cu problemele producţiei şi cu nemulţumirile concetăţenilor, provocate de poluarea tot mai îngrijorătoare. A văzut cu ochii lui grădinile oamenilor şi pădurile arse de acidul sulfuric, provenit din combinarea bioxidului de sulf cu umiditatea din atmosferă, a văzut, de asemenea, ciorapii femeilor arşi de acelaşi nefericit acid. Știe că există multe intoxicaţii cu plumb, că sunt afectate căile respiratorii; că oamenii au dureri de cap din pricina gazelor rezultate în urma procesului de producţie; şi mai ştie că din cauza cadmiulul osul devine spongios şi fragil”, informa revista Flacăra, în 1987.