Updated on decembrie 21, 2023 Într-un cătun izolat din Apuseni, printre dealurile de pe Valea Arieșului, 7 copii cu drag de carte învață într-una dintre cele mai mici școli din România. O căsuță veche de o jumătate de secol, care seamănă mai degrabă cu o magazie, le ține loc de sală de clasă.
Ca să ajungă acolo, învățătoarea merge zilnic pe jos 7 kilometri, prin sălbăticie, iar când omătul acoperă drumurile și izolează cătunul, sătenii îi ies în drum, să-i deschidă cărarea.
Universul celor opt suflete e magazia veche cu trepte roase de viscol și zăpezi, curtea îmbibată cu noroiul ploilor, trei căpițe cu fân și doi câini – prietenii tuturor. Iar de jur împrejur dealuri cât vezi cu ochii și case aruncate ici-colo ca zarurile pe care abia le ghicești după fumul lemnelor arse în sobe.
Așa începe o zi din viața lor. Într-o școală încălzită cu un braț de lemne aruncat într-o sobă metalică, într-o clasă cu bănci vechi, sub un tavan din care atârnă un singur bec și câteva steluțe albe din hârtie, făcute de copii, scrie Antena3.ro.
În cămăruța ce miroase a fum, copiii împart totul, ca frații. Mâncarea, lacrimile, bucuriile, zâmbetele, animalele, bomboanele și… învățătoarea.
Maria Ștefănuț strigă catalogul claselor 1-4. Iar în prima oră ține lecții de matematică, literatură și desen.
”Eu sunt fericită când văd și fericirea copiilor, bucuria lor, inocența lor, copiii noștri știu încă să se joace. Nu ne jucăm pe telefoane sau altceva aici, se joacă copiii de-a v-ați ascunselea, baba oarba, rațele și vânătorii, avem o minge, putem să ne jucăm și în clasă când plouă afară, nu ne lovim cu ea. Mai discutăm despre un film, despre o carte, citesc copilașii”, povestește Maria Ștefănuț.
Ar mai sta la școală, dacă drumul înapoi spre casă nu ar fi la fel de lung și obositor și pentru ei, și pentru învățătoare. Iarna, potecile șerpuite dintre dealuri sunt pline de zăpadă, iar animalele sălbatice vin tot mai aproape de sat.
La școala din cătun, niciun profesor nu a rezistat mai mult de un an. Maria Ștefănuț, însă, e de 3 ani alături de elevii ei și nu ar da niciodată satul pe oraș. Nu a primit niciodată vreo medalie pentru efortul ei. Și nici copiii pe care-i învață carte vreun premiu pentru inteligența lor.
În ciuda tuturor greutăților, cei 7 copii își doresc doar să învețe pentru ca satul lor să aibă un viitor. Prin mâna învățătoarei Maria au trecut de-a lungul timpului elevi care sunt acum medici, ingineri, profesori.
De la Moș Crăciun, copiii nu așteaptă cadouri scumpe. Toți ar avea nevoie de ghete pentru drumurile lungi.