Updated on octombrie 2, 2020 Mara Dărăbuș, de la Hope and Homes for Children Romania, prezintă un caz de bătaie în public a unui copil de către mama sa.
Mara Dărăbuș: „O fila din povestea unei tari in care “io te fac, io te omor” sau “bataia-i rupta din rai”. Sunt la Cluj, pe strada. Intr-un cartier asa-zis “civilizat”. Am fost martora unui caz de agresiune fizica si verbala asupra unui minor, din partea mamei.. oameni buni, unii chiar nu va meritati copiii.
“Cretinule, urca odata sus! Iti murdaresti pantofii, cretinule!” – in conditiile in care afara toarna, efectiv. Nu-ti murdaresti pantofii numai daca zbori.
Copilul a alunecat in noroi, din nou, din gresala. “Mama”- DACA POATE FI NUMITA ASA!; si-a plesnit copilul si l-a tras de par, cretinizandu-l, din nou 🙂.
Am luat atitudine, m-am adresat frumos doamnei. Desi, nu merita. Insa, stiind ca, in general consecintele acestor “altercatii”, in care intervin persoane din mediu extern familial se rasfrang asupra copilului, am incercat sa tratez situatia cu tact. 
I-am adus la cunostinta, frumos, ilegalitatea faptelor sale, atat dpdv juridic, dar, mai ales moral.. tanti a inceput sa rada; ca ce a facut ea asa grav? Ca l-a plesnit un pic, l-a tras de par? Ce mare lucru ca-l face cretin. Copilul n-avea peste 7/8 ani.
Din raspunsul dansei, am inteles ca este ceva ce se intampla repetitiv. Asa ca, am intrebat, sa ma asigur. Aveam dreptate. Copilul este insultat, plesnit, si tras de par la ordinea zilei. Am intrebat-o daca e constienta ca isi maltrateaza copilul si ca se incadreaza la abuz, conform legii nr 174/2018. (Nu ma pricep la legi, decat strictul necesar; insa, acesta e un subiect cu care eu sunt familiarizata in urma voluntariatelor pe care le-am facut de-a lungul timpului). A spus “doamna, nu ma enervati, ca apoi chiar il bat aci de sa-i sune apa in cap!”
I-am facut o poza individei, dar si-a tras gluga pe cap. Brusc i-a fost rusine, vezi Doamne! De asta ti-e rusine, tanti? Ca te prinde lumea cum iti abuzezi copilul? Normal si natural ar trebui sa iti fie rusine si sa ai mustrari de constiinta in fiecare zi, pentru cum il tratezi. Dar, din pacate, nu cu totii detinem o constiinta… cel putin nu una sanatoasa.
Mi s-a rupt inima in 14. Ma asteptam la o parere de rau, in optimismul si idealismul meu adesea naive. Copilul statea frapat cu capul in jos, n-a scos niciun cuvant. Nu a negat nimic. I-am vazut si i-am simtit durerea si frica din suflet.
Dupa ce i-am facut poza individei, am spus ca voi face public acest caz. Nu i-am spus asta ei, nedorind sa amplific starea si atmosfera deja execrabile din viata pruncului.
Poza cu copilul, pe care l-am captat accidental incercand sa fotografiez abuzatoarea, o voi da organelor superioare.
S-a pornit nervoasa in directia mea, amenintandu-ma. Credea ca voi fi intimidata de inaltimea sau agresivitatea ei. Nimic mai gresit. Am mers spre dansa, cu capul sus si vocea hotarata.
Lucrurile nu pot ramane astfel. Iar eu, nu voi ramane niciodata ignoranta cu privire la astfel de comportamente, indiferent de viata si background-ul personal al abuzatorului. Asemenea oameni nu merita sa aiba copii. Nu merita, pur si simplu. Si acei bieti copii nu merita ca noi sa ramanem ignoranti”.