Updated on octombrie 25, 2024 
Mănăstirea Râmeț – sau „Grădina Raiului din Apuseni” – este un obiectiv turistic situat în județul Alba, în mijlocul Munților Apuseni. Această mănăstire este una de maici, deși a fost inițial de călugări și se află în comuna Râmeţ, satul Valea Mănăstirii, nu departe de Teiuș (aproximativ 18 km).
Lăcaşul de cult este aşezat în valea îngustă şi stâncoasă săpată de apa Geoagiului în Munţii Trascăului, fiind dominată de pereţi de calcar ce se ridică de o parte şi de alta a văii.
Aşezământul este printre cele mai vechi mănăstiri ortodoxe din Transilvania, după unii autori chiar de la începutul secolului al XIII-lea, are ca primă dată certă anul 1376, scrie gandul.ro.
Toponimul Râmeţ ar deriva de la Eremit=pustnic, concluzia fiind că a fost întemeiată de călugării retraşi în sihăstrie la adăpostul stâncilor de aici.
În anul 1506, această mănăstire a fost luată sub ocrotiorea domnitorului Radu Vodă al Ţării Româneşti, cel care a primit de la regele Vladislav moşia de la Stremţ în ţinutul Râmeţilor. Și, făcând parte din domeniul de la Stremţ, mănăstirea a fost ocrotită şi îngrijită de familii boiereşti, proprietare ale domeniului.
De asemenea, mănăstirea şi biserica s-au mai aflat sub protecţia lui Matei Corvin, dar şi a lui Mihai Viteazu, care a refăcut-o şi a fost una dintre puţinele care au rămas ortodoxe în secolul al XVIII-lea, până la distrugerea ei prin tunurile generalului Bukow.
Acest fapt este consemnat într-un limbaj profetic de către unul dintre călugări: „scris-am eu Silvestru monahu cînd au stricat necredincioşii mănăstirea de la Rîmet şi cea de la Geoagiu, la anul 1762, în august 20, într-o zi de sîmbata spre pieirea loru”.
Biserica este refăcută în 1792, după o nouă distrugere, ca represalii pentru participarea localnicilor la răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, în 1785.
Mănăstirea s-a redeschis la 1940, iar în 1955 sinodul hotărăşte transformarea ei în mănăstire de maici. Patru ani mai târziu, este desfiinţată de comunişti, dar maicile revin în 1962, sub „acoperirea” unei secţii de covoare, care funcţionează şi în prezent.