Updated on august 9, 2024 
Cele două doctorițe ATI despre care procurorii susțin că s-au comportat ”inuman” cu pacienții, provocându-i unuia dintre ei moartea, nu sunt parte a ”vechiului” sistem medical. Una, chiar cea numită de Parchet ”Doamna cu coasa”, este născută în 1991, iar cealaltă în 1987.
În cercetarea cazului de la Spitalul Sf. Pantelimon, procurorii au discutat cu familia bărbatului de 54 de ani despre care Parchetul susține că a fost omorât prin administrarea bruscă a unei doze mici de noradrenalină. Experiza INML apare și ea în referatul înaintat de Parchet instanței și aflat în posesia HotNews.
”Victima, dar și familia acestuia, au lăsat lucru cel mai de preț, valoarea socială supremă, viața lui MM în vârstă de 54 de ani, în mâna inculpatelor în speranța că acestea îl vor salva, însă MM și PM au decis, arbitrar, că nu este cazul ca acesta să mai fie ținut în viață întrucât ocupa un pat din Secția ATI”, susțin procurorii în referat.
Parchetul citează în referat mai mulți asistenți medicali, femei și bărbați, care susțin că li s-a cerut să falsifice datele din fișele medicale. Mai exact, să treacă o valoare a noradrenalinei mult mai mare decât cea administrată în mod real. Drept confirmare a mărturiilor asistenților, procurorii au adus ”log”-urile scoase din memoria internă a injectomatelor. Ele au arătat că s-a coborât brusc cantitatea de substanță către pacientul de 54 de ani care a murit.
”În acest caz, spre deosebire de alte cazuri de omor, trebuie să avem în vedere faptul că inculpatele nu au acționat pe fondul unei stări emoționale, ci au acționat „cu sânge rece”, fără vreo urmă de regret sau de căință și în plus, au pus și alte persoane, în special asistenții medicali, în situația dezumanizantă de a participa la suprimarea vieții unei persoane”, susțin procurorii.
Cum a murit
Unii dintre asistenți ”s-au făcut” doar că respectă indicațiile medicilor. Și au pus noradrenalină de la ei. Bărbatul de 54 de ani a fost, astfel salvat o dată.
”Eforturile asistenților medicali de a menține în viață pacienții dovedesc dincolo de orice dubiu rezonabil periculozitatea deosebită a unor medici care au considerat că sunt îndreptățiți să decidă când este timpul ca o persoană să fie „de lăsat” să moară”.
A doua oară însă, pacientul nu a mai putut fi salvat.