Updated on iunie 4, 2024 
Băiatul din imagine, cu o prezență scenică electrizantă și o carieră artistică de o amploare remarcabilă, este, fără dar și poate, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai cinematografiei și teatrului românesc. Cu o experiență ce se întinde pe parcursul a șase decenii și o paletă de roluri memorabile care au marcat profund panorama culturală a țării, acest artist excepțional a reușit să cucerească inimile publicului prin talentul său incontestabil.
Este nimeni altul decât Florin Piersic, figura emblematică a scenei românești. Născut în Cluj, din părinți originari din Bucovina, Florin Piersic și-a început parcursul în lumea artei la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, absolvind în 1957. Debutul său pe scena Teatrului Național din București, doi ani mai târziu, a marcat începutul unei căi impresionante în universul artistic.
Povestea sa de viață este una cu multiple nuanțe și întorsături emoționante. Încă din copilărie, Piersic și-a dorit să îmbrățișeze diferite profesii, de la birjar la medic veterinar. Totuși, destinul său s-a îndreptat spre arta dramatică datorită unei singure poezii, care i-a deschis drumul către ceea ce avea să devină: un actor de excepție.
„Când eram mic, mic de tot, doream să mă fac birjar pentru că adoram caii. Mai târziu, am vrut să mă fac șofer, dar într-o zi l-am văzut pe unul murdar din creștet până în tălpi ieșind de sub o mașină, așa că am zis că mai bine ar fi să fiu cofetar.
Gândeam că și acolo te mai <murdărești>, dar te lingi pe degete și gata savarina, joffra, sau cremșnitul. Dar când mi s-a spus că pot să mor de diabet, m-am hotărât categoric să mă fac doctor. De oameni.
Într-o zi însă, l-au adus pe unul care căzuse ori de pe cal, ori îl călcase o mașină, ori îl bătuse un cofetar, că era tot numai sânge.
Mi s-a făcut rău, așa că gata şi cu doctorul de oameni! Într-o zi l-am luat pe Lupi, câinele cartierului, pe care îl mușcase o cățea de picior. L-am pansat, l-am îngrijit, l-am alintat și am hotărât fără drept de apel: veterinar, asta o să fiu.
Dar o poezie, o singură poezie, că aici am vrut să ajung, mi-a schimbat destinul. Actor. Ce frumos sună acest cuvânt! Sau artist. Sună și mai frumos!” – a scris marele actor pe pagina lui de Facebook, potrivit click.ro.
Viața personală a lui Piersic a fost la fel de bogată în emoții și experiențe ca și cariera sa artistică. Drama pierderii surorii sale într-un tragic accident în copilărie a lăsat o amprentă adâncă în inima sa, influențând și inspirând multe dintre interpretările sale ulterioare pe scenă și ecran.
„Cred că avea 10-11 ani, pentru că noi am trăit cea mai mare tragedie a familiei noastre. Poate de aceea totdeauna când joc o piesă mă gândesc foarte mult nu numai la părinţii mei ci şi la Lucica care s-a înecat în Prut sărind să salveze colega de bancă, Doina Puha.
E prima amintire pe care o am eu legată cu adevărat, aveam şapte ani, şase ani şi jumătate, e prima amintire pe care o ţin minte, respectiv înmormântarea surorii mele, înmormântare la care cred că au participat, la vremea aceea, toţi oamenii din Cernăuţi.
Au venit toţi oamenii de la vremea aia tocmai pentru că a murit fetiţa doctorului Piersic” – i-a povestit Florin Piersic lui Dan Negru.