Scriitorul şi jurnalistul Cristian Tudor Popescu a afirmat, în cadrul unei conferinţe despre Mihai Eminescu pe care a susţinut-o, sâmbătă seara, la Târgul de cArte Alba Transilvana, că poetul nu este, aşa cum îl consideră lumea, moldovean get-beget, ci are origini transilvănene.
“Să ştiţi că nu e întâmplătoare alegerea mea de a vă vorbi despre Eminescu, pentru că ceea ce nu s-a reţinut… am constatat că nu s-a reţinut lucrul ăsta despre Eminescu: originea lui transilvăneană. Toată lumea îl consideră moldovean pursânge, get-beget, reprezentantul Moldovei, Ipoteşti, Iaşi, Botoşani…
Familia lui, bunicii lui paterni au fugit, s-au refugiat din Transilvania, au emigrat în Moldova. Vasile şi Ioana, pe care el nu i-a cunoscut, au murit de holeră, în 1844. Dar erau din Ardeal. (…) Erau din zona asta, pe aici, Alba Iulia, Cluj, Zalău, în zona asta. Nu s-a găsit locul respectiv, dar erau categoric ardeleni. Deci, el de origine nu este moldovean. S-a născut în Moldova, dar nu este de origine de-acolo”, le-a spus Cristian Tudor Popescu celor prezenţi la conferinţa “Eminescu – Un personaj al lui Caragiale”, găzduită de Sala Dietei din Palatul Principilor Transilvaniei, citat de adevarul.ro.
Cine i-a schimbat numele lui Mihai Eminescu? Cum se semna poetul?
Chiar dacă l-a chemat Eminovici la naștere, marele poet a adoptat terminația „escu” din toată inima, dovadă că așa a și semnat aproape tot ce a scris. Iar „botezul” său a avut loc chiar odată cu publicarea primei sale poezii, în 1866. Deși ni se pare straniu, pe poetul nostru național l-a cheamt, la naștere, dar și în primii 16 ani de viață. Eminovici, după numele de familie al tatălui său. Dar, în 1866, totul avea să se schimbe, după ce prima lui poezie publicată într-o revistă a apărut sub numele de Mihai Eminescu.
Mihai Eminescu ne pare numele știut de o viață, atunci când vorbim de creatorul „Luceafărului” și al „Odei (în metru antic)”. Aproape sigur mulți cunosc și amănuntul că la naștere, a fost botezat Mihai Eminovici, așa cum era numele de familie al tatălui său, căminarul Gheorghe Eminovici. Prin urmare, unde s-a produs preschimbarea acestuia în celălalt, cu dulcea terminație „escu”?
Explicația larg acceptată de cei care au studiat această problemă este cea conform căreia „nașul” poetului a fost scriitorul și publicistul Iosif Vulcan, cel care „l-a debutat” pe Eminescu. În luna iunie a anului 1865, Iosif Vulcan pune temeliile unei reviste, cu denumirea „Familia”, la Pesta, al cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania, scrie newsweek.ro.
După doar câteva luni, la începutul lui 1866, el primea la redacţia revistei o scrisoare însoţită de câteva poezii ale unui elev din Cernăuţi. Autorul se numea Mihail Eminovici şi se recomandase ca fiind elev „privatist” la gimnaziul din oraş, și tuga pe Vulcan să i se publice în revistă primele sale încercări poetice.
Plăcut surprins de talentul tânărului de numai 16 ani, Vulcan îi publică una dintre poeziile trimise, „De-aş avea”, în numărul 6 din 25 februarie/9 martie 1866, însoţită de o notă plină de generozitate şi de încurajare. „Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trămise nouă ne-a surprins plăcut”, scria Vulcan, potrivit Libertatea Cuvântului.
Dar Vulcan a considerat de cuviință că e mai bine să „românizeze” numele tânărului literat, semnând poezia cu „Mihai Eminescu” și nu Eminovici. Nu se cunoaște modul în care viitorul „poet nepereche” a reacționat la vederea preschimbării numelui său, dar e cert că i-a fost pe plac, din moment ce l-a adoptat și a semnat aproape tot ce a publicat doar cu acest nume „escian”.