Updated on februarie 26, 2024
Zeci de familii de sași care au plecat în urmă cu mai bine de 30 de ani au revenit în țară și au renovat locuințele în care au copilărit și au format o comunitate unică, în comuna Gârbova de Sebeș, din județul Alba. Mai mult, atunci când aceștia sunt în străinătate, localnicii au grijă de casele lor și le țin în ordine pentru proprietarii stabiliți în alte țări, care vin în vacanță.
De la întoarcerea sașilor, valoarea unei case a crescut chiar și la 100.000 de euro, iar autoritățile au investit în partea de infrastructură. ”Vin de două ori pe an. Sunt casele renovate, sunt întreținute, nu sunt lăsate în paragină. Este casa lor părintească, au răscumpărat-o. Totuși ei țin la România. Iubesc România”, spune Marcela Pescan, localnică Gârbova de Sebeș, citată de gandul.ro.
”Nu regretăm că am cheltuit banii pentru așa ceva. Am făcut băile noi, terasa, am pus uși noi, geamuri. De Rusalii ne întâlnim și petrecem împreună”, spune Agneta Thiess, etnic german născut în România.
Primarul localității spune că locul a devenit atracție turistică, fiind vizitat de numeroși turiști din întreaga țară. ”E un plus de valoare pentru comunitate. E o atracție foarte mare și pentru turiști, vin foarte mulți și din București. Noi lucrăm la infrastractură ca să le creeăm condiții. Am renovat străzile, trotuarele”, spune Ioan Muntean, primar Gârbova de Sebeș.
Biserica din deal de la Gârbova, aproape opt secole de existență
Pe dealul ce străjuiește satul Gârbova, pe latura sa de est, se mai păstrează și astăzi ruinele bazilicii romanice ridicată pe la 1280 de coloniștii sași. Biserica se află în stare de ruină de aproape un secol și jumătate, după cum informează panoul de informare din cimitirul evanghelic de deasupra localității.
A fost construită în stilul romanic târziu și avea trei nave, absidă semicirculară și turn încastrat în latura de vest a navei centrale. În secolul XV, corul semicircular de factură romanică a fost înlocuit cu un cor gotic, pentagonal. Cel mai probabil, tot de atunci, o incintă de ziduri de formă ovală asigura fortificarea fostei bazilici romanice. Bazilica a mai suferit completări la planimetrie în secolul XVIII, inclusiv la altarul poligonal. La interior, altarul baroc este datat 1747, iar orga 1894, scrie infosebeș.ro.
Prin două tunele se asigura legătura dintre biserică și sat. ”Tunelurile subterane erau pentru a se refugia dacă veneau turcii, dar poate și iarna fiind greu să urci pe pantă”, povestește Mihai Boholț, unul dintre puținii sași care mai sunt în zonă.
Tunelurile sunt vizibile în unele locuri și în prezent: ”Pe drumul ce merge în sus, tunelurile s-au surpat și s-au format de 2 ori cratere mari, acestea fiind săpate doar în pământ, fără stâlpi de susținere”, mai precizează bărbatul.
În anul 1870, în seara de Crăciun, în timpul unui obicei de a învârti „opaițe” și de a le arunca peste acoperiș, acesta ia foc: ”Până s-a ajuns cu apa sus, s-a dus tot acoperișul, nu mai exista turn clopotniță.”
În 1872, resturile rămase din acoperișul bisericii și a turnului, dar și cele două nave laterale, sunt demolate. În anul 1876 este demolat și zidul de fortificare, iar șanțurile sunt umplute.
În jurul bisericii este un cimitir, folosit și în ziua de azi. ”Înainte de Primul Război Mondial, a fost creat un fond, s-au strâns bani, dar a venit războiul, apoi s-au adunat din nou bani și a venit al Doilea Război Mondial. După, nu au mai ajuns banii, iar în perioada 1963-1966, prin Direcția Momumente Istorice și prin Ministerul Culturii, cu banii care mai erau în fond, s-au consolidat zidurile”, își amintește Mihai Boholț.