Updated on ianuarie 29, 2024 Doi români din Satu Mare care au mai făcut expediții în estul îndepărtat au revenit acum în țară după ce au parcurs cu un Duster de 13 ani vechime peste 17.000 km în șase săptămâni, ajungând la 4.600 metri altitudine, în Tadjikistan, dar și la granița cu Afganistan, unde, de pe un drum infernal, au putut vedea și satele afgane.
Attila și Norbi Bertici au parcurs în 38 de zile peste 17.500 de km, au trecut prin 15 țări și nu au avut probleme la granițe, cu o singură excepție: o așteptare de 17 ore la intrarea în Rusia, unde era coadă uriașă. Au mers cu un Duster 1,6 benzină produs în 2011, Duster cumpărat cu puțin timp înainte de plecarea în aventură. Plecarea a fost din Satu Mare.
După fiecare zi, Attila Bertici a pus pe YouTube un clip cu ce s-a întâmplat pe drum în ziua respectivă. S-au strâns peste 35 de episoade în care se pot vedea șoselele, orașele vizitate, locurile mai deosebite de pe traseu și locurile de cazare. Pentru că nu aveau buget generos au mâncat de multe ori în mașină salam, cașcaval, pâine și conserve. Au și dormit în mașină și au ieșit la restaurant doar de câteva ori, scrie hotnews.ro.
Expediția și-a propus atingerea unui punct foarte înalt pe una dintre cele mai periculoase șosele din lume: Pamir Highway. Punctul maxim este trecătoarea Ak-Baital, la 4.655 m, în Tadjikistan. De la Satu Mare până la înalta trecătoare au parcurs aproape 10.000 km.
Cum era la o altitudine aproape dublă față de vârful Moldoveanu? Mașina „trăgea” mai greu, erau și pante de peste 15 grade înclinație, dar nu era zăpadă, iarna fiind una extrem de aridă în 2024.
Cum se simțea aerul rarefiat? „Era mult mai greu de respirat. Noi urcasem cu o zi înainte la 3.700 m pentru aclimatizare și n-am simțit nimic la început, ne-am zis că va fi ok. Ei bine, când am urcat la peste 4.000 m alt deja s-a simțit, iar a doua zi, când ne-am cazat la un localnic am dormit pe jos la 7 grade C în cameră, căci localnicii, musulmani fiind, nu au paturi în casă, ci covoare”, spune Attila Bertici, pentru HotNews.ro.
„Eram și răcit, iar dimineață mă durea capul de-mi venea să leșin și gazda noastră ne-a spus că și localnicii sunt afectați iarna, când se simte mult mai puternic altitudinea”.
Attila Bertici spune că acele două zile la peste 4.000 m alt au fost cele mai grele, cu senzație de greață și cu tuse puternică, încât la un moment dat au vrut să se ducă la un spital din Tadjikistan. Nu a mai fost nevoie, fiindcă și-au revenit când au coborât mai spre nivelul mării.
Cea mai frumoasă și spectaculoasă parte a aventurii a fost un drum dintr-o zonă muntoasă de la granița dintre Tadjikistan și Afganistan. Drumul este îngust și plin de viraje, râul Panj care desparte cele două țări avea o culoare superbă, iar din Tadjikistan, cei doi români vedeau foarte bine satele de graniță din Afganistan, fiindcă erau peste râu.
„Satele afgane mi s-au părut sărace, dar organizate. Aveau garduri, erau oameni cu motociclete. Un grănicer ne-a spus că se face trafic cu stupefiante, fiindcă afganii sunt lideri în domeniu și este plin în zonă de grăniceri și de oameni înarmați”, povestește Attila Bertici.