Updated on mai 22, 2022 În Peștera Ghețaru de sub Zgurăşti din Munții Apusen se găsește cel mai mare lac subteran permanent din România . Cunoscută sub numele de „Peștera-aven”, peştera protejată se află în comuna Gârda de Sus din județul Alba, în Munţii Bihorului.
Cel mai mare lac subteran permanent din România are următoarele dimenisiuni: 65 metri lungime, 20 metri lăţime, 12 metri adâncime – valori pentru nivel mediu al apelor, scrie oradeaindirect.ro.
Accesul e destul de dificil şi solicitant, fiind îngreunat de vegetaţia deasă a versantului. Se poate ajunge la peşteră fie urcând din Valea Ordâncuşii pe versantul drept, o potecă abia vizibilă ce începe aval de Peştera Poarta lui Ionele, fie coborând din Dealul Mununii, din marcajul cruce roşie care duce din comuna Gârda de Sus la Cabana Scărişoara.
Prima menţiune a peşterii a fost făcută de Rene Jeannel şi Emil Racoviţă (1929), care au realizat o descriere, o schiţă de hartă şi au prezentat diferite fenomene hidrologice, biologice şi meteorologice. Ei au denumit peştera ”Gheţarul de la Zguraşti”, informează adevarul.ro.
În 1976 la gura avenului şi-a făcut apariţia Liviu Vălenaşde la “Z” Oradea, cel mai “productiv” speolog al perioadei de glorie a speologiei române 1975-1990, descoperitor al câtorva sute de peşteri cu peste 100 km de galerii. Acesta era însoţit de un alt “greu” Gabi Halasi, explorator, cartograf dar mai ales scufundător, decedat câţiva ani mai târziu la Izbucul Izbândiş din cauza unei defecţiuni la aparatul de scufundare. Ei au explorat şi recartat partea cunoscută a peşterii şi profitând de nivelul scăzut al apei au mai descoperit o galerie de 35 de metri şi au declarat peştera terminată. Această concluzie a fost infirmată în acelaşi an de următoarea echipă sosită în zona: Viorel Luduşan şi Eugen Cindrea, de la Polaris Blaj.
Aceştia au continuat cercetarea şi au descoperit ”Minunea Mununii”, ceea ce avea să devină cel mai mare lac subteran permanent din România. Peştera este unul din marile goluri subterane ale ţării, depaşeşte 5 km lungime, are 4 mari lacuri subterane, galerii şi formaţiuni extraordinare. Potenţialul locului este însă foarte mare. Lungimea reţelei reprezintă o reală provocare pentru speologi.
În această peşteră a fost semnalat de către Rene Jeannel si E. G. Racoviţă un interesant fenomen meteorologic, ce constă în formarea ceţii în cadrul fasciculului de raze luminoase care pătrund pe gura peşterii la ora prânzului. Autorii presupun că este vorba de un proces de condensare a apei în jurul ionilor în formare. De la primii metri de cărare, care urcă de la nivelul râului, până la ultimii, care vă apropie de rezervaţie, peştera este nu doar aventură şi spectaculozitate, ci şi pitoresc şi intimitate. E un întreg ansamblu de peisaje încă neatinse de mâna omului, aşadar vă puteţi imagina cu uşurinţă cât de verde, de sălbatic şi de provocator e accesul spre peşteră.