Updated on februarie 17, 2021 Bucureștiul a făcut un cadou Clujului, hotelul tip coșciug. Mai poate fi el demolat sau va rămâne emblema Clujului pentru viitor?
Horatiu C. N. Damian: „Minunatul dar, un adevărat regal arhitectural, pe care Bucureștiul și Vechiul Regat îl fac Clujului. Remarcați, vă rog, puritatea liniilor, brutalitatea deschisă și fără fasoane a ansamblului, în acord cu mitocănia sinceră care constituie caracteristica de neconfundat a acelei societăți și pseudo-civilizații. Ni se comunică în cască faptul că imobilul transmite un mesaj de optimism și sete de viață- prin forma de cosciug pe care o îmbracă.
E, dealtfel, o rezolvare arhitecturală în deplin acord cu utilizarea- se pare că lucrarea de artă are un număr de nivele sub pământ superior celor de la suprafață. Fiind vorba de Hotel Cosciug, mi se pare o opțiune extrem de rațională. Cel mai probabil, cei cazați aici se vor bucura și de personalul de deservire- cu toții costumați ca în Familia Addams.
Iar dacă horeca nu va merge, întreaga clădire, gândită în perspectivă și cu o foarte matură apreciere a evoluțiilor economice mondiale, va putea fi convertită în cimitir închis. Însăși forma ei sugestivă, de cosciug, va fi un important atu de marketing. Nu-i de colea să fii repaozat într-un gigantic sarcofag de secol XXI, bașca mai sunt și alți locatari, nu te plictisești.
Revenind la clădire- ea este proiectată de o firmă de arhitectură din București- cu acea nepăsare față de necesitatea inserției armonioase în ansamblul zonei care e atât de caracteristică civilizatei noastre capitale.
Pentru a face loc pentru Hotel Cosciug, au fost demolate: pe latura vestică o casă de secol XVII (așa-zisa Casă a Călăului, numită astfel din timpul lui Funar, pentru care toți ungurii erau niște călăi; de fapt, n-are legătură cu nici un gîde, nici măcar cu cel de la Antena 3; casa monument istoric a fost lăsată să se ruineze , pentru a putea fi mai ușor declasată); pe latura estică a fost rasă o foarte interesantă vilă de pe la 1900; în centru, a fost distrus unul dintre primele parcuri botanice ale orașului, adiacent unui palat iluminist.
Inițial, Comisia județeană Cluj a monumentelor istorice nu a vrut să permită o asemenea utilizare a zonei. A intervenit Comisia Națională de la București, care a dat cu pumnul în masă.
Sigur că, la origine, proiectul a fost aprobat de Consiliul Local Cluj prin 2006- 2007. Fiind vorba de interese imobiliare și de Consiliul Local- evident, suspiciunile de corupție nu pot fi ocolite. Dar ar fi de luat în seamă și factura componenților acelui Consiliu, în majoritate oameni simpli, orășeni de dată recentă. Or, se știe, caracteristica distinctă a acestora e aversiunea față de verde, verdeață, spațiu verde- toate în măsură să le evoce viața din mirificul sat natal, de care au fugit ca apucații ca să scape. Da, acel parc botanic era în paragină, dar ar fi putut fi amenajat, cu eforturi minime, într-un scuar frumos- însă, vorba reclamei de la Cava d’Oro: „N-ai cu cine, domnule! N-ai cu cine!…”
Dacă mă uit încă odată la acest dar regesc pe care bucureștenii ni l-au făcut, dacă mă gândesc că ei ne construiesc și metroul, ei ne-au preluat și colectarea deșeurilor (deși firmele bucureștene de salubritate sunt mai degrabă niște bande mafiote decât firme onorabile- vezi ce fac în Sectorul 1), dacă mă gândesc că tot bucureștenii amenajează și târgul de Crăciun, cu acele căsuțe și sloganuri la limita tembelismului dîmbovițean- nu pot fi decât pesimist cu privire la viitorul orașului meu natal, dacă va continua în același ritm colonizarea bucureștenească și regățenească.
În rest, eu zic să ne bucurăm. Hotelul e dedicat, și e aproape de Hazsongárd, toți cei interesați își vor putea face pomenile, parastasurile și alte paranghelii acolo.
În rest- că acolo erau catacombele medievale ale cetății, că e o zonă cu cimitire romane? Dacă ar fi să intru în pielea de bucureștean, aș spune și eu, ca ei: Mai dă-i în mă-sa de romani!”